Postarea zilei - 21 noiembrie

E zi de sarbatoare in satucul dintre dealuri unde am crescut.
E hramul bisericii in care am crescut si in care m-am cununat.
E ziua in care, bunica, acum 98 de ani a venit pe lume, chiar daca in certificat e trecuta cu o zi mai tarziu. 
Si e la o zi distanta de ziua in care a plecat „la deal”, la bunicul. 

E o zi speciala. 

O zi cu multe amintiri si multe doruri. 

Dor de o lume mai buna, dor de brate primitoare, dor de drag si de bine.

Si astazi m-am trezit cu alb in jur. O imensitate de alb curat si pufos. Ieri adunam frunze iar azi e zapada.

Si poate nu intmplator, aseara a sunat telefonul. Un nume pe care nu l-am mai vazut de un de zile. 

Am raspuns si a fost doar o propozitie pe langa salut. 

Dar e un inceput. 

Si ca de fiecare data sper ca de data asta poate va fi altfel. 

Dar datile din urma, pe care nu le mai contabilizez de multa vreme au fost la fel. 

Acelasi tipar... 

Si ma intrebam zilele trecute cand s-a format acel tipar...

De unde e preluat acel tipar.

Si uite ca am aflat.

Nu sunt foarte incantata dar macar stiu.

Ce voi face cu el? 

Voi vedea...

Acum ma bucur de zapada.

Ma bucur de liniste.

Ma bucur de focul din semineu si de cartea inceputa.

Ma bucur de placintele cu varza primite ieri...

E sarbatoare!

E prima zi de colinde!

Se apropie cea mai frumoasa perioada din an: Craciunul.

Ce poate fi mai minunat de atat?

„Calatoria spre craciun” - prima saptamana

 Chiar daca prima saptamana „intreaga” a inceput deja mai e timp pentru a face sarcinile din aceasta saptamana.

E vorba despre zonele de dormit deoarece ele au multe dulapuri, e cu schimbarea de sezon a hainelor, cu ordinea prin dulapuri dar si stersul pe dupa dulapuri si prin ganduri si emotii.

Unele ne pregatim de spovedit asa ca o ordonare a gandurilor e binevenita...

„Calatoria spre craciun” - editia a doua

 Mai tineti minte calatoria spre craciun de anul trecut?

A fost o calatorie in pasi mici astfel incat sa ne putem bucura de sarbatorile de iarna. O calatorie care pe mine m-a ajutat sa nu ma simt coplesita si obosita de sarbatori. O calatorie care m-a ajutat sa ma bucur de craciun pe toata perioada postului.

Anul acesta am intarziat cu postarile de inceput dar probabil asa a fost sa fie.

Ce ziceti?

Incercati?

Postarea zilei -15 noiembrie

 O zi frumoasa de toamna. Cu soare bland, cu vant si temperaturi joase.

Prima zi de post, prima zi a calatoriei spre craciun.

Primele zile sunt despre organizare. 

Unul dintre obiectivele anului acesta a fost sa fiu mai organizata. Ma gandeam ca nu l-am atins deoarece am multe restante. Apoi am vazut un video in care spunea ca daca il rogi pe Dumnezeu sa iti dea rabdare iti va da o gramada de oportunitati pentru a-ti testa rabdarea. Asa ca, se pare ca si eu am primit o gramada de oportunitati de a-mi testa capacitatea de ma organiza. Asta inseamna mai multe sarcini. Si daca ma uit in urma constat ca in ciuda restantelor, sunt un pic mai organizata raportat la numarul de sarcini pe care le am.

Si multumesc Domnului ca odata cu noi directii care, in ultimii doi ani, au avut nevoie de toata atentia noastra (ca sa nu zic implicare), s-au mai redus unele activitati in gospodarie pentru ca, mi s-a parut mie, nu „s-au aliniat planetele”. Si ca sa nu bat campii fara sa inteleaga nimeni nimic, cu putin timp inainte ca visul sotul meu sa se implineasca, am fost nevoiti sa renuntam la vacuta, dar am ramas cu vitica, care a avut nevoie de cei doi ani in care sa creasca pana la maturitate si in care „mulsul” nu a mai fost  pe lista de treburi zilnice. La fel s-a intamplat si cu sectorul porcilor, unde scroafa avuta nu a vrut sa faca purcei asa ca, timp de aproape 2 ani, la capitolul porci a fost doar dat manacare si facut curat. Anul asta am luat alte doua porcute si cred ca va reveni capitolul „fatat si intarcat purcei” de anul  viitor. Ca sa nu spun ca o doamna vulpe a avut grija ca si „adunatul oualor” sa nu mai fie pe lista de sarcini zilnice dar ne revenim anul viitor si pe aceasta directie.

Eu zic ca am reusit sa integram in viata de zi cu zi activitatile noastre personale astfel incat sa putem sa ne organizam fara a ne simti coplesiti. Asta nu inseamna ca nu mai sunt perioade din an cand simtim ca avem nevoie de pauza, sau cand prioritizam o activitate in defavoarea alteia. Pentru ca uneori pe ritmul gospodariei care are minime si maxime se suprapun ritmurile activitatilor noastre care si ele la randul lor au minime si maxime si asta inseamna perioade pe care le vom simti mai intense urmate clar de perioade in care avem nevoie de pauze. De exemplu perioada de sesiune de iarna (invatat) se suprapune cu inceputul postului mare (unde eu am un curs nou iar sotul este foarte ocupat) care aduce dupa sine primavara cu campania de semanat dar si cu pitici/puiuti si la capre si la vaca si la pui si poate si la purcei. Aparitia piticilor in gospodarie e o perioada destul de solicitanta dar atat de frumoasa... Nimic nu e mai relaxant ca privelistea iedutilor care alearga si se joaca, sau a puilor mici care descopera furnicile, sau a vitelului mic care te priveste candid si care se dezechilibreaza cand incearca sa dea cu capul in pulpa vacii si nu o nimereste.

Avantajul planurilor anuale, atunci cand exista o ciclicitate anuala, este ca nu te plictisesti deloc. Dezjavantajul este ca nu poti „corecta” o planificare decat anul urmator. Lectiile sunt anuale.

Postarea zilei - 13 noiembrie

 Aseara a nins!

A nins cu fulgi mari si pufosi!

Prima ninsoare din iarna 2024-2025 a fost scurta dar frumoasa.

Azi a iesit soarele. A fost ca si cum doamna Iarna ne-a spus ca e pe aproape, sa ne rezolvam restantele si sa ne pregatim de stat la caldura. Asa ca am profitat de soarele caldut si m-am ocupat de strans resturi vegetale de prin curte si sa le dau foc.

A fost zi cu activitati fizice care mi-au facut bine si la suflet si la minte. Ma bucur de caldura focului, de un ceai fierbinte si oboseala fizica.

Maine incep programul „Iertare si Ratiune: 21 de zile pentru sufletul tau”. E varianta imbunatatita a celui din primavara de la inceputul postului. Sunt nerabdatoare sa vad cum se formeaza grupul pentru aceasta calatorie. Si de poimane demarez provocarea ”Calatorie spre craciun”... 

Incepe cea mai frumoasa perioada a anului si sunt recunoscatoare pentru asta!

Postarea zilei - 11 noiembrie

 A fost o zi soare in suflet. 

M-am ocupat mai mult de postari si de scris materiale. Dupa o zi cu pauza din online, aveam nevoie sa recuperez. Am incheiat seara cu o intalnire cu doamne faine dar oboseala si-a spus cuvantul si am uitat sa inregistrez intalnirea. 

Ziua de ieri a fost cu peripetii. Dupa mult timp am plecat singura la drum pana la Iasi. De fapt pana pe Bucium. Buburuza mea s-a comportat impecabil la drum, muzica faina in difuzoare doar eu am fost cu capul in nori. Mi-am zis sa ocolesc traficul din oras si sa merg pe ocolire. Si normal ca a fost o decizie nu prea stralucita ca m-am trezit dupa o ora, pe coclauri cu tot cu maps-ul deschis. A fost nevoie sa ma opresc, sa inchid si sa redeschid maps-ul ca sa imi arate inca 24 de minunte de mers pana la destinatie. Iesirea din Iasi spre Bucium s-a schimbat mult in ultimii 16 ani de cand nu am mai fost prin zona. Doar serpentinele au ramas. Pana si teama mea de serpentine s-a mai schimbat si mi-a facut ceva probleme la coborare. In schimb, la intoarcere am trecut prin Iasi fara nici o probloema. Mai multe semafoare ca pe vremuri, mai multe benzi pe traseu dar am iesit in mai putin de jumatate de ora. Drumul pana acasa a fost linistit si am ajuns destul de repede. Muzica veche in difuzoare, sotul in apelul telefonic, telefonul in suportul de pe bord, luminile oraselor, cerul instelat mi-au facut drumul frumos. M-am bucurat de plimbare, de eveniment, de oamenii frumosi de la eveniment si de ziua de toamna cu toate amintirile ce si-au facut aparitia. 

Sunt recunoscatoare pentru tot!

Postarea zilnica - 6 noiembrie

 Am luat o pauza fortata de la postari ieri. 

Din cauza unor lucrari in zona, s-a rupt fibra optica pe la ora 9 dimineata. Am sunat la firma de furnizare servicii prin cablu si ni s-a spus ca echipa e in teren si lucreaza intens la rezolvarea problemei. La ora 15 eram in oras langa sediul local al firmei cu pricina si echipa de muncitori era la o cafea. Toti cei 4-5 muncitori erua rezemati de masina de interventie. Serviciile pe cablu au revenit azi dimineata la cateva minute dupa ce am revenit cu un telefon in care am precizat despre „munca intensa” a echipei din ziua precedenta, dar dupa ce am fost asigurata ca este inregistrata convorbirea. 

Aseara am fost recunoscatoare pentru faptul ca „sunt de moda veche” si inca mai am stocat in calculator muzica si filme. Am putut sa ma bucur de ele in condintitii de „deconectare” de la internet.

Ziua de astazi a inceput cu o mare bucurie: a venit masina de lemne. Iar pe dupa-amiaza a sunat baiat care ne mai ajuta la treaba in curte ca poate veni maine la crapat si stivuit lemnele. Singurul domeniu la care sunt un pic intaziata este curatatul gradinii. Sper sa mai tina vremea ca sa pot termina si asta zilele urmatoare.

Si am mai avut o bucurie pe ziua de astazi cand am gasit gaini in piata. Anul acesta am avut „bucuria” de a avea in vizita, destul de des, o cumatra vulpe care mi-a redus drastic efectivul de gaini. Astazi am reusit sa mai refac un pic numarul astfel incat cozonaculd e craciun sa fie galben si gustos de la ouale din gospodarie.

Pe seara am reusit sa incarc pe Amazon „Agenda sufletului tau”. Este o agenda-jurnal pentru 2025 facuta pentru nevoile mele, asa cum am simtit-o eu, cu nelipsita rubrica de planificare pe ore a zilei, cu pagini de jurnal pentru fiecare zi dar si cu mici rubrici care sa creasca sau sa consolideze incredere in sine si bucuriile zilei. Am incheiat ziua cu un email la editura pentru a scoate si un tiraj mic pe hartie.

copertile agendei

Doar raceala, care a venit in vizita duminica seara cu nas infundat, si care azi si-a adus o prietena buna - tusea - mi-a redus un pic zambetul.

Sunt recunoscatoare pentru tot ce am reusit sa fac!

Postarea zilei - 4 noiembrie

 A fost o zi frumoasa, de stat in casa, la caldura. 

Soarele a fost bland si cald dar am avut un vanticel obraznic care s-a jucat toata ziua cu frunzele uscate cazute si cu tot ce a mai putut ridica de jos. Iar eu am petrecut ziua la birou la cursuri online. 

De fapt am inceput ziua cu o plimbare pe jos de la Biserica spre casa. M-am bucurat de privelistea peste valea in care locuiesc dar si de muntii ce se vad in departare. Apoi am intrat la cursuri. Prin pauze m-am ocupat si de putina treaba in casa dar si de amenajarea biroului care merge in pasi de melc. Daca sambata am pus perdelele noi, azi am pus covorul in fata canapelei si o masuta mica. Apoi am asezat o parte din carti „pe teme” astfel incat sa le gasesc usor. Pasii sunt mici dar imi place rezultatul. Maine vreau sa asez ghivecele cu flori si sa trec la dulapurile de de acte. Imi doresc sa termin cu biroul saptamana asta. Apoi urmeaza spatiul dedicat magazinului si mai imi doresc un colt pentru „sport” pentru care am ceva idei si sunt curioasa cum se vor concretiza...

Sunt recunoscatoare pentru informatiile noi si cunostintele nou dobandite dar si pentru ideile creative care apar mult mai usor si se concretizeaza mult mai repede....

Postarea zilei - 3 noiembrie

 O zi calda de duminica.

Soarele invaluie cald pamantul. E duminica, zi de mers la bicerica. E o zi speciala pentru ca astazi am facut pomenirea mamei unei doamne dragi de departe. Si am avut si ajutoare iar asta a fost cu multa bucurie. Si nu a fost doar atat pentru ca astazi s-au sfintit noi odoare pentru biserica iar atmosfera a fost emotionanta.

Pai daca tot vorbesc despre recunostinta si motive pentru a fi recunoscatoare, probabil m-a auzit  Doamne Doamne si  imi tot da motive de recunostinta sau imi arata motivele pentru care sunt recunoscatoare.

Astazi a fost o zi cu multe recunostinte in sufletul meu fie ca le-am zis, scris sau doar le-am simtit...

Postarea zilei - 2 noiembrie

 O zi care a inceput cu un soare caldut si molcom. 

Dupa rutina diminetei am intrat la un curs. De data asta ca mentor. Au fost 3 ore fascinante cu povesti uimitoare a unor femei uluitoare. Sunt povesti motivationale, povesti din care invat mereu cata putere exista in spatele unor zambete, cata forta in spatele unor chipuri frumoase. Dupa curs, cand am deschis usa am descoperit ca vremea s-a uitat in calendar si a vazut ca deja e 2 noiembrie asa ca s-a adaptat. Un vant rece dansa pe sub stratul gros de nori. Frunze uscate zburau suparate prin aer. Pasarile s-au adapostit zgribulite si nu se mai auzeau. Doar stoluri de ciori alergau prin vazduh anuntand apropierea iernii. O vreme de stat la gura sobei cu lucru de mana sau o carte buna...

Sunt recunoscatoare pentru vremea care ma trimite la gura sobei, pentru oamenii frumosi ce apar in viata mea si pentru lectiile de viata.

Provocarea lunii noiembrie

 E al treilea an in care ma provoc la o postare pe zi in luna noiembrie despre recunostinta. Cred ca e singura sarbatoare „importata” care imi place prin mesajul pe care il transmite iar eu am extins-o la toata luna noiembrie. 

Acum cativa ani vedeam recunostinta dintr-o alta perspectiva, mai mult de relationare interumana decat de emotie/sentiment... Eram focalizata pe a avea si a face in timp ce a fi si a simti  erau undeva in coada listei de prioritati. Ca orice adolescent copletit de emotii le-am pus bine la cutie in ideea ca actiune ne defineste ca oameni iar succesul e definit prin posesie. A fost nevoie de un cutremur in viata mea pentru a invata ca a fi si a simti sunt esentiale, ca doar ele iti aduc bucuria sincera si durabila dar mai ales acea stare de liniste sufleteasca si impacare...

Acum, chiar daca recunostinta face parte din viata mea in orice minut, imi place ideea de a-i acorda o luna pe an pentru a o consemna aici, pe blog, si nu numai.

Asa ca, in culorile toamnei, va provoc la o postare pe zi care sa cuprinda si un gand de recunostinta.

V-as recomanda si sa scrieti in comentarii daca va inscrieti in provocare dar si in ziua in care faceti postarea cu provocarea astfel incat sa ne putem inspira una de la alta.

Un noiembrie plin de recunostinte va doresc!

”Caminul meu un colt de rai” - concluzii

 A trecut si nuna octombrie. 

O alta provocare terminata!

In ciuda faptului ca am avut un octombrie extrem de aglomerat si ma gandeam ca nu voi putea face provocarea m-a surprins faptul ca tocmai provocarea m-a ajutat sa imi iau mici ragazuri de incarcat bateriile. Probabil fara aceasta provocare, as fi ajuns epuizata emotional la final de luna. Multumita acestei provocari, in forma ei atat de usoara am reusit sa raman creativa si chiar sa pun pe hartie cateva proiecte interesante pentru luna noiembrie.

Cum ati simtit aceasta provocare? 

Cat ati putut face din ea?

Ce va placut cel mai mult?

„Caminul meu un colt de rai” - ultima saptamana

 

Si incet, incet am ajuns si la ultima saptamana din octombrie. Astazi deja ora s-a schimbat, e o zi mai lunga ce marcheaza o noua borna a drumului spre sarbatorile de iarna.  Zilele sunt mai scurte, serile mai lungi iar noptile din ce in ce mai reci. Caldura in casa deja se face simtită indiferent de forma de incalzire a casei. Si pentru ca petrecem din ce in ce mai mult timp in casa, cu familia, haideti sa fie „impreuna” si nu alaturi. Haideti sa schimbam de la „colegi” in aceeasi locuinta la „impreuna” in camin. 

Cum facem asta?

Facand lucruri impreuna. Pentru cateva ore, in fiecare seara, renuntam la ecrane si facem ceva impreuna. Poate fi gatit impreuna. Poate fi ceva cu totul nefolositor cum ar fi biscuiti (dulci sau sarati). E o activitate in care va jucati cu formele, faina si aromele. Daca va uitati la filmele de craciun de pe Diva o sa vedeti mereu o activitate/traditie din a face fursecuri in diverse forme, ornate cu diverse culori/glazuri/decoruri. De fapt e o activitate care se face impreuna si care aduce la un loc elemente care duc la un confort emotional: sustinere, ajutor, apartenenta, auzit, vazut, ascultat, inteles. Aceasta activitate poate dezlega limbile celor introvertiti, le poate crea mediul de intelegere si incredere care sa ii faca sa impartaseasca din emotiile si trairile lor. Asa cum ii poate face mai intelegatori si empatici pe cei care de obicei sunt critici si rigizi  pentru a asculta ce li se spune, pentru a intelege si a schimba ceva in dinamica familiei. E o activitate care uneste familia, care le asigura celor mai tineri o nevoie primara: nevoia de apartenenta, nevoia de a simti ca fac parte din ceva mai mare care ii sprijina la nevoie si ii ocroteste.

In acelasi scop puteti adauga o seara de jocuri in familie. Un joc de masa (remmy, monopoly, etc) sau un joc de grup (mima) in care nimeni nu se supara, in care scopul este o seara petrecuta impreuna si nu o competitie, poate crea acelasi sentiment de apartenenta.

O alta seara poate fi de film in care fiecare isi da cu parerea sau comenteaza ce se intampla pe ecran. Poate fi o seara educativa atat pentru tineri pentru ca sfaturile nu sunt date direct ci prin intermediul personajelor cat si pentru adulti care isi pot intelege copii din alta perspectiva, mai relaxata, dar poate fi  si o metoda de impartasire in cuplu a ideilor, convingerilor, nevoilor sau gandurilor.

Nu uitati sa notati in jurnal cum ati simtit aceste activitati, ce v-au invatat, ce dureri in suflet au fost „activate”, ce doruri sau amintiri. E o modalitate de introspectie foarte buna.

Fila de jurnal - octombrie (2)

 Mai e putin si se termina luna octombrie. 

A fost ca o tornada din care nu am putut nici sa ma opresc si nici sa ies din ea. Doar m-am lasat purtata de curent incercand sa ma adaptez, sa integrez si sa descopar bucuria in tot. Facultatea a inceput cu o nebuloasa specifica inceputului de scoala, cu orar in miscare continua, cu grupuri multe de whatsapp, cu o platforma necunoscuta si cu multe sincope. Incet, incet, orarul se aseaza, apar si teme de seminar, proiecte de semestru, materie de invatat si multe carti de citit. In acelasi timp, curtea, casa si mai ales gradina are nevoie de atentie pentru a fi pregatite de iarna. De treburile zilnice nu mai amintesc pentru ca organizarea in casa e deficitara. Ea a suferit cel mai mult in procesul meu de reorganizare. Imi place sa cred ca incep sa sa ma obisnuiesc cu noul program si de la zi la zi ma organizez din ce in ce mai bine. Ma bucur de fiecare etapa, de fiecare colt de curte asezat, de fiecare dimineata insorita. 

In acelasi timp am decis sa merg si la stomatolog iar zambetul meu e in plina reorganizare. As zice ca e in ton cu sarbatoarea imprumutata ce urmeaza. Asta ca la Craciun sa zambesc increzatoare. 

Urmeaza o saptamana libera de cursuri in online ceea ce imi da ragaz sa pregatesc materialele pentru ce am pregatit in luna noiembrie pe partea de dezvoltare personala. 

Uneori am impresia ca pun prea multa presiune pe mine, uneori chiar devin irascibila si morocanoasa dar imi place mult ceea ce fac si imi doresc doar sa pot sa le fac pe toate si sa ma bucur de toate in aceeasi masura.

Si daca pana de curand imi doream o clona ca sa le fac pe toate luna asta ma gandeam la mai multe....

”Caminul meu un colt de rai”- saptamana 4

 

Si octombrie se apropie de final. Se anunta ca urmeaza o saptamana calda. Iar o zi calda de octombrie inseamna pe aici doar temperaturi mai mari in jurul pranzului. Profita de soarele cadut de pranz pentru o ultima cafea cu o prietena pe o terasa incalzite de soarele molcom, o prietena cu care nu e nevoie sa spui prea multe ca sa te inteleaga. Sau in serile ce au devenit mai lungi fa o plimbare si admira magazinele unde incep sa apara poadoabe de craciun. Admira, pipaie hainele pufoase, probeaza daca vrei, lasa imaginatia sa isi faca de cap si apoi opreste-te la o ciocolata calda. Fa un dar si bucura-te de bucuria celui ce il primeste. Fa-ti un dar si incarca-te de bucurie. Sau pur si simplu petrece seara cu o ceasca de ceai cald si o carte buna intr-un pled calduros. Sau te poti rasfata cu o baie parfumata. Alege cel mai parfumat spumant de baie, adauga un pic de ulei de trandafiri in baie si lasa-te rasfatata de aroma si invaluirea calda a apei.

Saptamana asta este despre bunatate si bucurie.

Adauga la lumanarea aprinsa, muzica in surdina si zambete, un strop de bucurie pentru sufletul tau sau pentru voi doi. Fie ca iti iei un ragaz pentru tine, fie ca iesi cu cel drag in oras, aminteste-ti de visurile din adolescenta, de prima intalnire, de motivele pentru care ati ales sa fiti impreuna. O plimbare impreuna, o cafea pe terasa pe care ati iesit candva cand tot universul era in ochii celuilalt, o prajitura sau o masa acolo unde ati iesit la primele intalniri va vor readuce din amintire emotiile de atunci. Va vor reaminti de voi doi plini de vise si sperante, de voi cei care inca nu erati cocosati de griji si responsabilitati. Vedeti ce visuri s-au implinit, ce visuri au ramas doar visuri si cautati-le pe acelea ce inca mai au sens si pe care puteti sa le realizati. 

Visati!

Visati la ce v-ar bucura sufletul acum. 

Si cautati primul pas spre acel vis...

Notati-l in jurnal ca sa puteti urmari pasii spre el...

Pastrati cat mai mult bucuria...

Notati-o in jurnal pentru a va reaminti de ea!

„Caminul meu un colt de rai” - saptamana 3

 

E o saptamana „politicoasa”. 

O saptamana in care punem muzica si zambim.

O saptamana cand exersam politetea chiar si atunci cand spunem lucruri mai putin dragute. Si exersam politetea mai ales cu cei dragi si cu noi insine. 

Ati observat ca atunci cand iesim din casa ne aranjam si ne punem un zambet frumos, dar cand intram inapoi in casa ne imbracam cu ce avem dar mai ales dispare zambetul si devenim morocanosi, agasati si plictisiti? Ca le oferim celorlalti cea mai buna versiune a noastra dar celor dragi cea mai nesuferita versiune?

Cum ar fi daca saptamana asta le oferim celor dragi si oglinzii (adica noua) cea mai buna varianta a noastra? 

Incercati sa va redescoperiti in raport cu cei dragi, oferindu-le cea mai buna versiune a voastra. 

Priviti-va in oglinda si oferiti-va cel mai frumos zambet, cea mai frumoasa imagine a voastra! La urma urmei sunteti cea mai importanta persoana din viata voastra pentru ca sunteti singura cu care va petreceti tot timpul....

Puneti muzica, aprindeti lumanarea, bucurati-va de decoratiunile de toamna, iesiti la plimbare uneori si mai ales zambiti!

Si ca sa va iasa zambetul, gasiti in fiecare zi 3 motive pentru care va apreciati si notati-le in jurnal. 

Fila de jurnal - octombrie (1)

 A trecut deja prima saptamana din octombrie. 

A fost cu multe ploi. Ploi repezi si abundente care au venit cu tunete ca de vara. Ploi marunte de final de toamna cu aroma de zapada si textura de lapovita. Ploi cu vant si furtuna de nu mai stiam ce se aude afara. Ploi de toamna linistite care au intesificat aroma de iarba, de struguri si gutui. Dar si zile calde in care soarele mangaia pamantul si ajuta iarba sa creasca. 

In curte se vede iarba verde, proaspat crescuta presarata de frunze colorate de toamna. Astept sa se  linisteasca ploaia ca sa pot aduna nucile, alunele si gutuile cazute de la vant.

In casa am inceput sa facem focul seara. Imi place contrastul caldurii din casa cu vremea rece si ploioasa de afara. A revenit ciocolata calda ca vedeta serii si am pus si cate un film de craciun care sa completeze atmosfera. Si normal ca am facut si noi comenzi de carti care sa ne insoteasca in perioada rece mai ales ca a fost cu reduceri in acest final de saptamana.

In gospodarie incercam sa terminam treburile planificate pentru anul acesta dar intarziate din cauza altor activitati mai urgente. Pentru ca a fost primul an in care am avut recolta de floarea soarelui au aparut noi provocari pentru a o depozita. Intentionam sa facem si ulei. Apoi a mai fost de reorganizat beciul deoarece avem o productie foarte buna de cartofi si cu ocazia asta am reorganizat si camara de pe beci. 

Pe partea de dezvoltare personala, cursul sustinut de mine „Personaj principal sau figurant?” e la inceputul celui de-al doilea modul in timp ce am inceput ca mentor „cum sa fii propriul tau coach”, curs din cadrul Academiei de Coaching unde m-am format eu. Mai pregatesc cateva surprize pe aceasta parte asa ca adun materiale si citesc foarte mult. Am inceput si facultatea cu multa curiozitate, o alta modalitate de a invata pentru a deveni o varianta mai buna a mea.

Si pentru ca acest proces continuu vine si cu provocari din cand in cand, am cateva zile care m-au pus pe ganduri pentru ca mi-au revenit in minte intamplari dintr-o anumita perioada din viata mea din care, credeam eu, ca mi-am invatat lectia. Se pare ca mai sunt subtilitati care se vor vazute.

La capitolul obiective pentru aceasta luna cred pun pregatirea curtii si gradinii pentru iarna, recoltatul porumbului si depozitarea lui, ceva modificari la bucatarie si ceva grija de mine - programare la medic iar obiectivul cel mai important este sa ma bucur de tot.

„Caminul meu un colt de rai” - saptamana 2

 

 A doua saptamana din octombrie. 

Imi place momentul cand aprind lumanarea de toamna in casa. E momentul ce imi aminteste ca vara s-a dus, ca ziua e mai scurta, seara e mai lunga si stam tot mai mult impreuna in casa. E momentul cand constientizez ca femeia e sufletul casei iar starea ei de spirit se rasfrange in toata casa asa ca e nevoie de liniste in suflet ca linistea sa domneasca in casa. E cumva momentul cand imi reamintesc ca eu sunt importanta in caminul nostru, ca zambetul meu e molipsitor. 

Si daca e toamna si e cu liniste sufleteasca e musai sa fie cu recunostinta. Recunostinta pentru toamna, pentru camin, pentru cei dragi, pentru anul ce se apropie de final, pentru tot ce am reusit din ce ne-am propus dar si pentru ce nu am reusit pentru ca, poate nu era timpul lor, dar cu siguranta va fi.

Recunostinta e emotia care ne implineste visele. Recunostinta e emotia care ne arata micile bucurii din viata noastra. Recunostinta e cea care ne ajuta sa vedem bucuriile din viata noastra. Obiceiul zilnic de a fi recunoscători pentru ziua care incepe si de a scrie seara momentele de recunostinta de peste zi ne ajuta sa iesim din starea de victimizare („nu mai pot”, „numai eu le fac pe toate”, ”de ce mi se intampla mie?”, ”nu am timp/bani/haine/etc!”, „nu ma intelege/ajuta nimeni!”) si sa ne bucuram de fiecare zi, de fiecare clipa a vietii. 

Faceti mici aranjamente prin casa si fiti recunoscatoare pentru materiale, pentru toamna, pentru timpul petrecut realizand frumuseti, pentru rugaciunea scurta spusa cand va uitati la lumanare. Iar rugaciunea de multumire e mult mai puternica decat altele. Bucurati-va de acel moment in care faceti aranjamentul pentru ca e un moment in care sunteti atente doar la creatia acelui aranjament, cand mintea e goala de griji si probleme si e centrata pe a crea frumusete. Si apoi mai faceti unul, si inca unul....

„caminul meu un colt de rai” - saptamana 1

 Chiar daca octombrie a venit cu frig, se anunta zile mai caldute asa ca as vrea sa incepem provocarea lunii octombrie cu contemplarea naturii si adunatul materialelor naturale pentru decoruri. E un moment bun pentru a linisti mintea concentrandu-ne pe frumusetea naturii si momente efemere: zambetul unui copil vazut in parc, un fluture, o frunza de o culoare mai altfel, o crenguta cu forme ciudate, un pamatuf de iarba, castane sau flori de toamna. Puteti trece si prin piata sa va incarcati cu aromele fructelor si legumelor de toamna, sa admirati bogatia de culori si sa simtiti belsugul toamnei. Puteti cumpara sau nu, dar macar simtiti recunostinta unei toamne bogate. Cautati decoruri care sa va aminteasca toate astea atunci cand le priviti si aduceti toamna in casa voastra.

Si ca sa ramana in amintire, scrieti impresiile si emotiile in jurnalul vostru (agenda sau blog). Poti fi ancore de abundenta si recunostinta pe care sa le folositi atunci cand aceste emotii sunt greu de amintit.

O saptamana minunata sa aveti!

„Caminul meu un colt de rai”

Incercam sa imi dau seama de cand e provocarea pe bloguri si am gasit o prima postare in  2011 la un an dupa un octombrie provocator despre care gasiti detalii aici iar mai tarziu poveste si poze. Asa ca provocarea s-a lipit manusa. Nu cred ca am multi ani in care sa fi sarit aceasta provocare dar in ultimii am modificat-o un pic. Asa ca de maine va astept sa povestiti despre cum simtiti voi aceasta provocare.

Pentru mine, luna octombrie e luna in care incerc sa termin treburile pe afara in asteptarea iernii. E perioada in care pregatesc casa pentru a petrece mai mult timp in interior, perioada placintelor cu mere, a biscuitilor cu dovleac, a ceaiurilor fierbinti si aromate. Dupa ce am descoperit decoratul de toamna ca educatoare l-am adaptat pentru casa pentru a aduce si in camin emotia recunostintei pentru abundenta toamnei. Iar recunostinta are nevoie de un ritm mai lent, de momente de contemplare a naturii, de marturii despre ea fie pe paginile unui caiet, fie pe cele ale unui blog, si de impartasire cu cei dragi. Si cum o deprindere are nevoie de cel putin 21 de zile pentru a fi acceptata de subconstient, iar un obicei de cateva luni pentru a fi implementat, octombrie e un moment bun de a incepe.

Asa ca haideti sa incepem!

Fila de jurnal 2/septembrie

 A trecut si a doua saptamana din septembrie.

 Si a venit cu toamna, cu ceata si ploi. Pentru mine a fost o saptamana linistita, de aseazare dupa o vara agitata. O vara in care nu de putine ori m-am simtit coplesita. O vara in care am facut multe dar se pare ca organizarea nu a fost chiar punctul meu forte. O vara in care, prinsa in tot felul de proiecte am avut impresia ca m-am ratacit la un moment dat, ca ceea ce fac pentru mine nu mai fac cu drag. Am citit mult dar nu pentru suflet ci pentru a aduna/acumula informatii. Casa si curtea a fost lasate pe un loc mai jos in lista de prioritati iar asta m-a obosit cumva. Am vorbit cu oameni, multi, am cunoscut oameni frumosi, am ascultat si sustinut cu drag multe persoane pana in punctul in care am simtit ca ma pierd. Poate si pentru ca programul meu din toamna aceasta este despre a te pune pe primul loc, aveam nevoie sa vorbesc din experienta si dintr-o experienta recenta. Saptamana asta am schimbat focusul pe mine. Saptamana asta am fost mai atenta la ce simt, la ce nevoie am eu si tot ce am facut am facut cu drag. 

In casa am trecut pe curatenie si eliberare. Acea curatenie in care sa pun mana pe fiecare lucru, sa reorganizez fiecare sertar si raft si fiecare element sa fie asezat cu drag la locul lui. Am scos cartile din dormitor. Mi-am lasat doar o carte pe care o citesc acum (am cred ca 5 incepute si treceam de la una la alta in functie de nevoie). Am inceput sa aduc decorurile de toamna pe masura ce termin reorganizarea dar cate unul ca sa ma bucur de fiecare si sa simt unde e locul lui. Normal ca am inceput acest proces cu spalat perdelele si sters geamurile pentru mai multa claritate. Si intentia pusa la inceputul acestui proces a fost sa imi fac curat in ganduri si in emotii odata cu curatenia din casa. Inca nu am terminat dar simt deja linistea cum isi face loc in suflet si deja am idei despre modificari prin casa in aceasta toamna spre disperarea sotului meu. M-a ajutat si un frigider care s-a stricat si care mi-a aratat ce e nevoie sa mai schimb si ploaia care m-a tinut mai mult in casa.

Apoi am inceput programul „Personaj principal sau Figurant in viata ta?”. Un program care implica multa energie pentru ca e frumos si transformational. Deja am avut doua intalniri din acest program si am vazut si rezultate inca de la momentul in care evaluam situatia. Imi place grupa, imi plac legaturile ce se formeaza intr-un astfel de program, imi place calatoria cu fiecare pas al ei.

Din pacate unele persoane din preajma mea au simtit aceasta schimbare de focus a mea iar cele care au ceva rani emotionale active in aceasta perioada au resimtit-o ca fiind o respingere, un abandon sau chiar tradare sau nedreptate. Ceea ce e bine, pentru ca pot vedea ce mai au de vindecat fie singure, fie alaturi de mine pentru ca eu continui sa fiu acolo cand e nevoie de mine, la un clic distanta.

Am auzit/citit la un moment dat ca sunt persoane care ies din relatii fara sa se uite in urma si fara sa se gandeasca la ce simte celalalt. Eu zic ca daca te simtit respins, abandonat, tradat su nedreptatit nu e despre cel ce ai tu impresia ca a plecat ci e despre tine si ranile tale. Poate ca rolul celuilalt a fost doar sa iti arate acele rani ca tu sa le poti vindeca. Si daca te duci tu spre celalat e posibil sa vezi ca de fapt nu s-a schimbat nimic, ca relatia e aceeasi chiar daca a existat o pauza sau o neintelegere mai mica sau mai mare. Ceea ce pentru tine a fost taifun de emotii, pentru celalalt a fost doar o adiere. In general daca ceva te doare, e despre tine...

In ceea ce ma priveste, respectul este una din valorile mele principale, asa ca respect si decizia celuilalt de a fi sau a nu fi in viata mea. Mi s-a atras atentia la un moment dat ca ar fi un soi de respingere pasiva ce vine din frica de a nu fi respinsa si m-am observat dar se pare ca e din limitele sanatoase. Asa cum eu am uneori nevoie de spatiu consider ca fiecare are nevoie de spatiul lui si de timp ca sa se observe, sa simta, sa vindece sau pur si simplu sa aseze emotii si ganduri. Si cei ce ma cunosc stiu ca ma duc spre ei daca simt eu ca au nevoie de mine, dar la fel de bine astept sa vina spre mine daca simt ca au nevoie de asta.... 

Oricum astazi e o zi care ma duce cu gandul la efervescenta inceputului de an scolar in copilarie, la maini patate de nuci, la flori culese din gradina, la caietele carora le puneam coperti si etichete, la mirosul de caiete noi, la camasile albe sau albastre apretate si calcate si la sarafanele de uniforma  asezate frumos pe umeras in asteptarea primei zile de scoala.

E o zi inceputa cu o cana mare de cafea fierbinte si aromanta de toamna (dovleac, scortisoara si ghimbir), muzica in surdina, fereastra deschisa pentru a auzi ploaia, o carte buna si o stare de bine, de recunostinta pentru tot ce a fost si ce va fi sa vina. 

Astept sa ma suprinda restul zilei precum si ziua de duminica. 

De luni inapoi la organizare si la treburile toamnei in curte, gradina si camp...

„Cine esti tu in viata ta”

 A fost intai o intrebare: „cine esti tu?” 

Una care m-a pus rau pe ganduri pe vremea cand aveam 33 de ani.

Eram intr-o pensiune in Maramures, in dimineata zilei in care am implinit 33 de ani. Eram obosita dupa un an intens de munca, un an in care realizasem enorm de multe pe plan profesional. Eram la munte la invitatia viitorilor nostri fini, plecasem in graba pentru ca programul si planificarile lor nu prea au coincis cu programul firmei mele de atunci. Eram de cateva zile la munte si tot ce auzisem de la sotul meu de atunci erau doar reprosuri. Era ziua mea, ma trezisem prima si am intrat in bucataria pensiunii. M-am trezit stand la gura sobei, cu o cana mare de cafea aburinda in mana si un motan mare si gras cuibarit in bratele mele. Pe atunci nu imi placeau deloc pisicile dar l-am acceptat din politete.  Somnoroasa fiind am raspuns monosilabic gazdelor si am acceptat tot ce mi se oferea. Inclusiv sunetele pe care le scotea motanul din bratele mele. Fata gazdei, o pustoiaca de vreo 14-15 ani m-a intrebat cine sunt eu pentru ca finii vorbeau cu respect despre mine si nu paream prea in varsta. Am zambit la comentariu, pentru ca la 14-15 ani orice persoana mai mare decat parintii tai ti se pare „in varsta”. Nu am stiu ce sa raspund asa ca le-am zis ca „azi implinesc 33 de ani”. Probabil paream pierduta pentru ca la un moment dat am simtit ca sunt lasata singura. Priveam focul si ma intrebam cine sunt de parca flacarile mi-ar fi putut da raspunsul. Atunci am decis ca e momentul sa aflu cine sunt. Iar ziua aceea mi-a oferit un prim raspuns pentru ca am ajuns in atelierul de tamplarie al unui mester sculptor de porti maramuresene. Prinvind in urma, cu ce stiu acum, constat ca mi s-a aratat de unde vin - din atelierul plin de rumegus si „geluituri” (spirale de lemn f subtiri resultate in urma netezirii lemnului prin strunjire) a bunicului, unde imi puneam zulufi albi la tample- si spre ce ma indrept - am primit cadou o bucata de lemn sculptata ce o tinea de peste 33 de ani de model pentru spatarul stranelor din biserici. Urmatoarele zile nu mi le amintesc asa cum din urmatoarea perioada imi amintesc prea putin. Ce stiu e ca din acea zi am inceput sa ma caut pe mine in fiecare clipa si tot ce nu mi-a mai fost de folos a inceput de atunci sa se indeparteze. Nu a fost un proces usor dar astazi ii multumesc acelei adolescente care, cu o simpla intrebare mi-a deschis ochii. 

Am avut nevoie de peste 25 de ani sa inteleg cum e cu rolurile pe care le jucam in viata de zi cu zi, de unde vin, cum ne ajuta si cum ne incurca dar si cum putem fi cine vrem noi iar asta sa ne implineasca! 

Asa ca anul acesta am pus pe hartie atat procesul in sine cat si concluziile dupa aceasta lunga calatorie si vreau sa le impartasesc. O parte din ele vreau sa le ofer intr-un curs/program gratuit de 3 zile pe FB, in care explic cum si de unde vine aceasta identificare cu rolurile din viata noastra dar si de ce ne consuma acest proces. Cursul va fi astazi si maine la ora 18 pe pagina mea de FB iar miercuri, 3 septembrie, ultima seara va fi pe grupul de FB ”sa privim viata prin ochi de copil”. 

O sa avem si un joc, cu niste cuvinte oferite in fiecare seara ce formeaza o propozitie pe care va fi nevoie sa o scrieti in comentarii in ultima seara pentru a va inscrie la concurs. Despre premiu voi vorbi tot in ultima seara.

Va astept!

Fila de jurnal - final de august si o surpriza

 Temperaturile de peste zi au inceput sa scada. 

Si daca ultimile zile temperaturile de peste noapte au fost ridicate, in aceasta dimineata am inchis geamul. Cifrele termometrului nu mai incep cu 3. 

Miroase a toamna cu aroma de struguri. Padurile au inceput sa capete nuante de auriu si rosu. Vantul isi face simtita prezenta. Miroase a legume coapte iar laptele e mai putin si dens. 

In magazine e aglomerat. Raioanele de rechizite si de caiete si-au marit suprafetele si rafturile frumos colorate au multi scolari in fata care pipaie, admira, cauta....

Cred ca e momentul in care trec la o alta etapa. Interesant e ca tot am citit pe ici pe colo despre noi etape. Cumva pare ca anul acesta a fost cu inchideri si deschideri de etape la mai multa lume. Si daca in ultimii cativa ani m-am bucurat de tot ce a venit spre mine si de fiecare noua oportunitate, se pare ca a venit si acel moment in care simt ca s-au cam aglomerat toate si e nevoie sa fac ordine, sa creez spatiu, sa prioritizez si sa eliberez.

De la inceputul anului tot pun pe hartie un program despre iubirea de sine. I-am dat multe forme, am adaugat, am scos informatii, l-am programat de lansare si am anulat lansarea pentru ca simteam ca nu e ce trebuia. Luna aceasta am zis GATA! E in forma care trebui si il lansez odata cu inceputul lunii septembrie. I-am gasit si nume „figurant sau personaj principal”. L-am impartit in 3 ca sa fie accesibil din mai multe puncte de vedere. Am definit si cele 3 miniprograme. Dupa multe calcule am zis ca prima zi a lui va fi 8 septembrie. Cand am vorbit prima data despre el si data de inceput si de final mi-am dat seama ca incepe pe ziua de nume a bunici mele si se termina in ziua in care s-a nascut si care coincide cumva cu ziua in care „a plecat”. 

Abia astazi, cand ma pregatesc sa vorbesc despre cele 3 zile de live-uri pe FB de sambata, duminica si luni (31 aug-2 septembrie) am inteles ca de fapt programul este despre mine, despre calatoria mea de la neincredere la iubire de sine, despre modul in care am invatat eu sa nu mai confund iubirea de sine cu egoismul sau orgoliu, despre cum am invatat sa ma consider cea mai importanta persoana din viata mea inainte de a fi acolo pentru oricine avea nevoie si cat de greu mi-a fost sa inteleg ca cele doua variante nu se exclud ci se completeaza si se sutin reciproc si nu in ultimul rand, cum am descoperit ca indiferent daca ma pun pe primul loc in viata mea, sau in slujba celorlalti, ceilalti imi vor respecta deciziile si imi vor urma examplu, tratandu-ma asa cum ma tratez eu de fapt.

Asa ca daca vreti sa ascultati povestea si sa ma urmati in aceasta calatorie despre „cum sa fii personaj principal in viata ta” va astept pe Facebook (Corina Benescu), in grupul de Facebook „Sa privim viata prin ochi de copil” sau pe grupul de whatapp „in joaca spre un zambet senin”. 

In plus, pe aceasta tema am scris si un ebook: „cine esti tu in viata ta?” pe care vi-l ofer cu drag daca ma contactati in privat (FB sau Whatsapp) sau imi lasati adresa de mail in comentarii (nu voi publica comentariul cu datele de contact).

Un final de august minunat sa aveti!

Jurnal saptamanal 3/august

Suntem deja in 25 august. A trecut si vara. 

A fost un an aglomerat incat abia am avut timp sa ma bucur de el. Nu stiu daca am ramas setata pe an scolar sau poate la un nivel mai subtil sunt pe an bisericesc, dar septembrie vine mereu cu noi inceputuri. Toamna fiind anotimpul meu preferat mai ales ca se termina cu sarbatorile de iarna. 

Deja am cules bostanii si anul asta am o colectie impresionanta de bostani mari si portocalii din gradina. Sunt aliniati pe treptele casei.  Ceapa e in cununi colorate (rosie, alba si galbena), iar rosiile pocnesc in asteptarea separatorului de bulion. Urmeaza sa scoatem cartofii si ceva morcovi pentru zarzavat. La capitolul pastarnac stau mai prost. Nu au iesit decat cateva fire, iar usturoiului cred ca nu i-a placut terenul....

O alta bucurie a acestei veri a fost admiterea la facultate. Am intrat la psihologie. Am gasit o varianta ca sa pot imbina toate activitatile mele si sa imi pot implini si acest vis. Si bineinteles ca am primit tot sprijinul sotului meu in aceasta noua aventura.

Hramul de la biserica de anul acesta a fost un moment de incarcare baterii cu bucurie. M-a luat prin suprindere comunitatea, legatura dintre oamenii din comunitate si modul in care s-au asezat toate pentru a crea o zi memorabila.

Si daca tot simt septembrie ca un nou inceput voi incepe si un nou curs pentru cresterea increderii in sine. Un curs gratuit de 3 zile urmat de unul ce necesita o mica investitie ce va dura 3 saptamani si care face parte dintr-o trilogie de cursuri de 3 luni. Dar despre asta voi povesti in postarea urmatoare.

Urmeaza o saptamana aglomerata, cu drumuri, zarzavat si un examen. O saptamana ce o voi incheia cu un eveniment (vineri seara) si cele 3 seri live pe Facebook (sambata, duminica si luni)

Dimineata de dupa Hram

 Ieri a fost o zi fantastica chiar daca nu am avut nici un moment in care sa pot sa ma opresc si sa inspir adanc. Bucuria si sentimentul ca fac parte dintr-o comunitate care se bucura au sters toata oboseala si grija. Abia astazi, in linistea casei, cand toti dorm incerc sa asez emotiile in cutiutele lor.

A trecut un an de cand sotul meu e pe calea lui sau pe calea sufletului sau. Un an in care a reinvatat sa se bucure de tot, a reinvatat sa zambeasca cu ochii nu doar cu gura, un an in care au fost momente de indoiala, dar si de entuziasm, un an in care a fost multa munca dar si multa sustinere din partea oamenilor din jur. Chiar daca am celebrat un an acum doua saptamani in grup restrans, doar cu cei ce ne vedem saptamana de saptamana, rezultatul muncii de un an de zile s-a resimtit ieri.

Verdele vesmantului s-a contopit cu verdele podoabelor si cu verdele din sufletul tuturor. Se spune ca verdele e vindecare si speranta si asta am simtit si eu ieri privind oamenii adunati in rugaciune si mai apoi la masa, impartasind trairi si intamplari, pastrand legaturi peste timp si distante. 

Sustinerea comunitatii s-a simtit in toate: de la infrumusetarea bisericii la infrumusetarea curtii dar mai ales in organizarea evenimentului: oamenii adunati la curatenie, oameni impreuna la pregatit bucatele,  oameni impreuna la procurat cele necesare, tineri care s-au oferit sa dea o mana de ajutor la asezare. M-a impresionat faptul ca toata lumea a dat o mana de ajutor la strans apoi. Pentru ca mesele si scaunele au fost aduse de la o locatie alaturata, la plecare au fost oameni care au plecat cu tot cu o banca sau o masa pe care au lasat-o la locatie. Persoane care vin o data sau de doua ori pe an de la mare distanta si care s-au implicat la pus si strans de pe mese. Atmosfera creata a fost de o mare si frumoasa familie. Chiar daca mancarea a fost pretextul de a ne tine impreuna inca putin dupa terminarea slujbei, a fost foarte buna si facuta din drag si cu drag si asta s-a simtit in starea generala de bucurie. 

Apartenenta este una din nevoile emotionale de baza. Sa simti ca faci parte din ceva mai mare, mai mult. Sa simti ca esti acceptat si sa accepti la randul tau. Si nu ne dam seama cat este de importanta decat atunci cand o simtim din nou.

Si ce poate fi mai buna decat recunostinta? 

Recunostinta fiind o alta emotie foarte importanta, care aduce pace si liniste oricarui suflet. Iar astazi este cu recunostinta.

Recunostinta pentru oamenii minunati din comunitate!

Recunostinta pentru prezenta numeroasa!

Recunostinta pentru sutinere!

Recunostinta pentru bucurie!

Recunostinta pentru zambetul sotului meu!

Pentru ca zambetul lui imi da putere de a readuce zambete si pe alte chipuri. Si pentru ca vreau sa pot face asta bazandu-ma pe cunostinte solide, m-am inscris si am intrat intr-un program de licenta la psihologie - un alt vis din adolescenta care s-a implinit.

Dar ca sa pot sa fac ca visele sa se implineasca a fost nevoie de vreo doi ani de lucru cu mine, cu mintea mea, cu emotiile mele. Doi sau mai multi ani in care am identificat acele tipare verbale, mentale sau de comportament care ma impiedicau sa visez. Doi sau mai multi ani in care am schimbat tipar cu tipar pana cand au inceput sa se vada rezultate. Doi ani in care am lucrat, identificat si schimbat fiecare gand care imi punea piedica. Mai greu a fost pana s-a implinit primul vis pentru ca mintea mea sa accepte ca se poate, ca mai apoi sa fie din ce in ce mai usor cu fiecare vis implinit...

Asa ca ma apropii de celebrarea unui an ca coach cu multe vise implinite, cu multa bucurie in suflet, cu multa bucurie adusa in sufletele oamenilor si multe planuri. Dar despre astea intr-o postare viitoare...

Un final de saptamana cu bucurii sa aveti si sa va bucurati de acest timp intre cele doua sarbatori ale Maici Domnului!

15 aug 2024

15 aug 2024

15 aug 2024

15 aug 2024

15 aug 2023

Vacanta

  

M-a intrebat cineva daca eu nu plec in vacanta. Am raspuns fara sa ma gandesc ca eu sunt intr-o vacanta continua. De atunci ma tot gandesc ce inseamna asta. Toata lumea vorbeste despre vacante excentrice, tari exotice, plaje, munte si calatorii. Noi ne gandim la o autorulota pentru cand vom fi la pensie pentru calatorii. Pana atunci eu ma simt in vacanta pentru ca locuiesc la tara. In copilaria mea, vacantele scolare le petreceam la tara. Pe la ciclul primar ai mei ne-au dus pe la mare si un an la munte. Ce imi amintesc din acea perioada este sucul de ananas cu umbreluta la care ma ducea tata pe o terasa amenajata pe apa la Neptun si concertele cu diversi artisti organizate pe terasele restaurantelor de pe la mare. Din fericire anul acesta am prins si ceva spectacole faine organizate la Piatra Neamt si la Tg Neamt in aer liber. Si daca duminica trecuta am ascultat „Ciocarlia” cantata pe vioara la un concert cu Margineanu, aseara am ascultat-o cantata pe nai la concertul cu Damian Draghici. Asa ca ma simt binecuvantata de tot ce vine spre mine in aceasta perioada si ma bucur de aceasta vara cu toate provocarile ei frumoase!

Am intrat in august cu multe bucurii despre care voi poveste mai tarziu, cand se vor mai aseza, cu panoul viselor care se goleste pe zi ce trece si cu multe intamplari la care nici nu m-as fi gandit acum cateva luni. Sunt curioasa ce suprize frumoase imi mai rezerva aceasta luna.

Prima a fost ca am primit un ghemotoc de catel flocos: Mișa.

Voi cum simtiti luna august?

Jurnal saptamanal saptamana 2 iulie

 Nu prea am reusit sa postez atat de mult cat mi-am dorit. 

Am sentimentul ca timpul s-a contractat. Vremea a fost cu ploi abundente si cu temperaturi ce au fluctuat de la primavara la canicula ceea ce mi-a creat disconfort si dureri de cap. In plus au fost multe drumuri.

Gradina arata bine. La o saptamana de la prasit nici nu se cunoaste... Rosiile sunt legate si deja incep sa se coaca, dar au nevoie de atentie in fiecare seara. Castravetii isi fac de cap cu productia asa ca mi-am facut provizii de borcane pentru pus pe iarna. La pastaile subtiri  am cules deja o tura si am pus la borcane dar inca se fac multe. In schimb cele late au iesit putine si abia am vazut cate o floare pe ici pe colo. Dovleceii au frunze mari si flori frumoase. Am cules aseara unul galben si l-am pregatit de tavalit prin ou si pesmet pentru pranz. Tot productie mare am avut si la zmeura din care am facut sirop pentru dulciuri.

Curtea inca mai are nevoie de atentie. Sotul meu se imparte intre masinuta de tuns gazon, motocoasa si baloti in camp. In timp ce eu incerc sa imi gasesc momente in care sa finisez iarba pe langa tufele de mure sau marginea straturilor de flori. De curatat straturile de flori nu vorbesc pentru ca invat sa imi placa asa „verzi” cum sunt.

Vara aceasta mi se pare mult mai aglomerata decat altele. Se suprapune si cu examenele lui Matei si cu dorinta lui de a sta mai mult la Iasi decat acasa dar si cu multe proiecte in exteriorul curtii. Unul ce tot  a fost amant de ceva timp iar altul important pentru suflet.

Ma uit la jurnalul meu (caietul) cu intentia de a scrie mai des si totusi am doar cateva pagini scrise in tot acest an. In schimb am citit mult vara asta si inca mai citesc. 

Zilele trecute ma uitam la un leagan de curte si ma gandeam ca e frumos pentru momentele de pauza, citit si savurat un ceai. Si apoi mi-am dat seama ca imi iau multe momente de suflet dar inca nu pot pune pauza lunga de stat in leagan. Mai am multe de realizat de pe panoul dorintelor pana la momentele de pauza lunga in leagan in gradina, dar adaug si leaganul de lemn masiv pe acel panou.

Prefer odihna activa asa ca atunci cand vrem sa ne incarcam bateriile plecam in plimbare. Ne-am bucura de lavanda, de Manastiri, de amintirile sotului meu de la Neamt, de un festival, de o cafea buna pe vreo terasa din imprejurimi si uneori chiar am fost doar sa mancam ceva  in locuri in care ne-au placut.