Cuvantul anului 2023

 Mai sunt cateva zile din 2022. A fost un an interesant. Un an in care ne-am redescoperit atat individual cat si ca familie. Un an in care ne-am bucurat de micul nostru univers dar ne-am si aventurat in lume. Un an in care am descoperit ce ne place fiecaruia sau poate ca ne-am centrat mai mult pe ce ne place sa facem fara sa mai amagim cu variante posibile. Un an in care fiecare a descoperit ce inseamna ACASA si cum poate obtine acel sentiment. Pentru ca ACASA e un sentiment dar a fost si cuvantul pe care l-am ales sa defineasca anul 2022. Asa cum 2021 a fost sub semnul BUCURIEI. Pentru 2023 cuvantul s-a ivit singur atunci cand l-am auzit repetat de multe ori in jurul meu. Am oscilat o vreme intre 2 cuvinte dar pana la urma VIS a invins. Vreau ca 2023 sa fie sub semnul visurilor realizate. As vrea sa re-învățăm sa visam. Ultimii 2 ani s-au tot jucat cu frica si cu panica, o frica ce s-a strecurat si in visurile noastre manifestânduse ca o frână de mână blocata. 

As vrea ca 2023 sa ne puna aripi tuturor. Sa putem zbura spre idealurile si visurile noastre. Sa putem visa mare dar și sa putem face pasi spre visurile noastre, pasi din ce in ce mai mari până cand ne trezim plutind pe aripile visurilor noastre. 

Comparația

 Si daca au fost zile liniștite, de sărbătoare am avut timp sa analizez o atitudine de care ma tot lovesc: comparația. E un comportament cu care am fost crescuți cu toții. Fiecare iși amintește cel puțin o întâmplare în care a fost comparat cu un vecin, cu un coleg de scoala, cu alt copil sau cu altcineva. Era o metoda „didactică” folosită de mai toți părinții si profesorii din „epoca de aur”. Competiția a fost considerată stimulentul pentru a obține rezultate mai bune, dar din păcate majoritatea au dezvoltat un complex de a nu fi suficient de bun care a dus la multă anxietate și chiar depresie. Poate pentru ca am fost un copil bun la scoala sau poate ca ai mei au folosit motoda un pic prea mult sau prea des, am dezvoltat un comportament diferit. Cred ca pe la liceu am inceput sa ma gandesc ca sunt unica, si sa fac lucrurile in felul meu astfel incat sa nu mai fiu comparata. Iar in facultate am aplicat metoda mai intai la tinute.  De exmplu se purtau cizmele cu fundiță pana la jumatatea gambei, fustele medii și haine din piele lungi. Era culmea elegantei. Iar eu purtam bocanci, fusta la jumatatea genunchiului si pulovere largi. În perioada fustelor mini eu am descoperit comoditatea fustelor foarte lungi, a camasilor largi si a centurilor late. Apoi am extins comportamentul si in zona profesionala: cand toti cei din cercul de cunostinte al parintilor mei isi cautau de lucru eu am devenit antreprenor si m-am apucat de vandut  instalatii termice si sanitare. Consider si acum ca, daca nu exista un criteriu, comparatia nu poate să existe.

Imi place să privesc in jur, imi place sa admir oameni care au reusit in viata indiferent in ce domeniu si sa invat de la ei. Nu imi place sa copii în schimb. Așa cum am spus, consider ca fiecare e unic si irepetabil asa incat ce i se potriveste unei persoane nu se potriveste si altor persoane. E ca si cum as incerca sa incap intr-o rochie care sta foarte bine pe o doamna subtire cand eu port o marime mare. 

Dar probabil ranile provocate de aceasta „metoda didactica” în copilarie au ramas nevindecate pentru ca ma lovesc mereu de comparatii și relatii care ar putea sa fie frumoase, ajung sa se rupa pentru ca eu refuz sa intru in competitie. Doar ca de multe ori constat ca o competitia exista chiar daca eu vreau sau nu sa fiu acolo.

Acum multi ani, cand a intrat o doamna in familia din care fac si eu parte mi-a adus la cunostinta ca e mai buna decat mine pentru ca ea e insarcinata in timp ce eu nu dadeam semne ca m-ar interesa acest lucru. Am ramas fara cuvinte pentru ca o sarcina mi se parea un lucru atat de personal incat chiar nu putea fi obiectul unei competitii. Iar Dumnezeu a vrut ca mai tarziu, eu sa am un copil mai mare decat al ei. Si iar a inceput competitia: de data asta pe tema „al cui copil e mai bun”. Si daca ar fi fost constructiva aceasta competitie pentru ea sau pentru copil probabil nu m-ar fi deranjat atat de tare dar a distrus din fasa prietenia ce se putea lega intre copii precum si cea ce s-ar fi putut lega intre noi doua. Baieții nu pot fi comparati intre ei pentru ca le plac lucruri diferite, au pasiuni diferite, interese diferite dar cu toate astea ar fi putut fi prieteni si ar fi invatat unul de la altul daca nu ar fi existat comparatia care a adus dupa ea critica si judecata.

La fel cum, cu ceva ani in urma am cunoscut o doamna care imi e foarte draga. Trecea printr-un moment mai greu al vietii sale si am incercat sa ii fiu alaturi si sa o sustin pana depaseste perioada. A venit si ziua cand viata ei a devenit o insiruire de momente frumoase.  M-am bucurat mult pentru evolutia vieții ei pana cand au aparut replici care mi-au aratat ca a intrat in competitie. Întai a fost bucataria de vara. Eram incantata ca am reusit sa punem gresia si faianța. Chiar daca nu e în stadiul final, pentru mine era o reusita si voiam sa impart bucuria aceasta. Parea ca se bucura pentru mine pana i-a sunat telefonul si am auzit-o întrebandu-si sotul de ce nu are si ea o bucatarie asa iar raspunsul a fost ca in urmatorul interval de timp ea va avea o bucatarie mai mare si mai frumoasa decat a mea. Am ramas fara replica. Apoi au aparut replici de genul „nu stiu daca tu iti permiti dar, noi vrem....” care aratau clar competitia. Nu pentru ca cineva isi permite sau nu ci pentru ca in loc de sustinere, ajutor si prietenie era o competitie. Apoi, pentru ca erau in primul an la tară am incercat sa îi povestesc din experiențele mele de adaptare la ritmul satului până când am auzit replici de genul „lasă ca tu nu știi, dar eu/noi....” așa că m-am retras încet, încet din relație pentru ca „eu nu imi permit” sa mă irosesc în relații în care nu exista respect si crestere reciproca.

Consider ca de la fiecare om pe care il întalnesc, indiferent ce studii, experieță sau cunoaștere are, am ceva de invățat așa cum si celalat are ceva de învațat de la mine, pentru ca viața e complexa si nimeni nu poate fi bun in toate domeniile. Așa apare evoluția, prin învațare unii de la altii si prin creștere reciprocă.  Iar cand nu mai exista creștere, lecția s-a terminat și fiecare iși vede de drumul lui. Cand apare competitia apare si comparatia iar asta implica o balanță in care un taler e mai jos si unul mai sus. Si daca celalat scoate balanța eu stiu sa scot in evidență domeniile in care balanța ma avantajează foarte tare poate pentru ca acea balanță a existat prea mult timp in viața mea.

E adevarat ca invățăm prin observare. Observam un comportament si analizam in ce contex ajută sau încurcă, daca ne-ar ajuta/încurca și pe noi, daca sunt situații in care ne comportam si noi asa sau daca au existat situații in care acel comportament ne-a ranit fie ca a fost al nostru sau a celor dragi de langa noi. Probabil ca pe mine m-a ranit candva acest comportament daca acum imi tot apare si inca ma deranjează. Dar fuga asta de competitie m-a învățat sa respect fiecare om, sa caut sa invăț ceva de la fiecare, sa caut în ceilalți partea bună dar cel mai mult m-a ajutat sa pot descoperi unicitatea fiecaruia. Pentru ca fiecare om e unic si minunat în unicitatea lui.

Craciun fericit!

 Buna dimineața! O zi de crăciun umeda. Cu ploaie dimineață dar apoi cu soare. O zi calduță și vesela. Bradul sclipește vesel în casa. Pisoii au fost la mancare și au ieșit afara. Stau tolaniți pe pervazul ferestrei la soare între reprize de joacă. Cocoșii au cântat veseli de dimineață. Chiar și cei tineri au început să își testeze „cucurigul”. Mai timid, mai cu efort dar s-au alaturat concertului. Cățeii sunt leneși, se bucură de razele calde ale soarelui dupa ce au stat de pază toata noaptea.

Ieri am primit o gramadă de daruri la care nu mă așteptam. Întâi a fost unul prin poștă. Când m-a sunat poștașul cautam in memorie dacă am mai facut vreo comandă, dar mi-a zis ca e fară ramburs. Am desfacut cutia cu maxima curiozitate cand am citit expeditorul: o doamna foarte dragă de la care am învațat foarte multe. M-a bucurat mult atât icoana și banderola lucrata cu mult drag dar și cartea. Un dar din suflet pentru suflet. Apoi m-a sunat o doamna dulce tare de la Targul Neamț că ne așteaptă. Am gasit un traseu pitoresc si mult mai scurt decat cel cunoscut si in jumatate de ora am fost acolo (față de mai bine de o ora pe europeana). Cadoul a fost la fel de dulce ca si doamna Marcela pe care o știți din altă poveste dulce. Pe seara am primit vizita unei alte doamne dragi cu fiica ei. Si tot cu un cadou dulce si ceva colorat. Peste zi m-am ales si cu ceva cuvinte de apreciere de la cineva care o face foarte rar. Doar cuptorul aragazului meu nou mi-a facut o surpriza neplacuta iar seara s-a incheiat cu pastile pentru ca zilele pe drumuri s-au concretizat intr-o raceala sacaitoare. Probabil am nevoie de un pic de odihna dupa emoțiile din ultima vreme. Dar una peste alta a fost o zi de Ajun minunată.

Si cum zilele Craciunului sunt zile de introspecție și bucurie vreau sa ma bucur de tihna casei, de bucatele pregatite, de decorurile sclipicioase si lucioase. Vreau sa Îi multumesc Lui Dumnezeu pentru tot anul ce se încheie, cu toate bucuriile și lecțiile lui, pentru oamenii care au intrat în viața noastra dar și pentru cei care au plecat, pentru tot ce am realizat dar si pentru tot ce s-a amanat pentru că El știe mai bine ce și cand avem nevoie. Totodata vreau sa ma odihnesc pentru a avea un inceput de an cu bucurie, cu liniste sufleteasca si cu entuziasm, să pun baze frumoase unui an pe care il vreau cel mai imbelșugat de până acum. Și cand spun „îmbelșugat” ma gândesc la sănătate, la experiențe minunate, la bucurii nenumarate, la zambete si armonie, la oameni frumoși și realizări pe toate planurile.

Un crăciun minunat tuturor!

Despre expedierea darului de blog

 Din pacate lucrurile nu s-au aranjat asa cum mi-am dorit eu si darul de blog va ajunge la fiecare in ianuarie. Cele care imi urmaresc si pagina de FB stiu deja ca darul sau proiectul meu special despre care am mai scris pe aici este o carte, editie de buzunar, de craciun. Cartea contine si postari de pe blog din perioada ultimilor craciunuri dar si articole din jurnalul meu personal. E o calatorie prin craciunurile ultimilor ani spre ceea ce sunt acum. Iar asta se datoreaza si voua, celor ce imi cititi randurile, celor ce imi apreciati postarile asa ca am vrut sa impart cu voi aceasta bucurie. Doar ca finalul de an e cam aglomerat atat in editura cat si in tipografie si cartea nu a ajuns la mine inca. Cum spunea o doamna draga, cartea si-a dorit sa ajunga la mine in luna in care implinesc 50 de ani. Ma distreaza aceasta cifra pentru ca mi se pare o gluma buna deoarece eu ma simt inca de treizeci si ceva de ani. 

Si daca Dumnezeu le-a asezat asa probabil ca are motivele Lui iar eu nu pot decat sa ma bucur de toate aceste binecuvantari asa cum vin ele in viata mea! 

Multumesc tuturor pentru intelegere dar si pentru faptul ca imi cititi randurile!

Jurnal de advent 12

Era doar 4,30 cand m-am trezit. Am deschis usa pentru un pisoi care miorlaia la usa. 

Atunci am vazut decorul de iarna. M-a luat prin surprindere pentru ca aseara ploua destul de tare. Dimineață zapada imbraca fiecare crenguță de copac. Abia acum simt ca vine craciunul. Noroiul din ultimile saptămâni era deprimant. Iar durerea mea de spate de la umezeala de afara era sâcâitoare. Azi ma simt mai bine asa că imi încep săptămâna cu avânt și o lista lungă de rezolvat atât pentru astazi cât și pentru restul săptămânii.

Doar ca frumusetea peisajului a fost diminuat de un telefon ca mama nu se simte bine si ca va suna la salvare. Toata ziua am asteptat vesti si ma gandeam ca lipsa vestilor inseamna veste buna. Inca astept o veste....

O seara frumoasa tuturor!

Jurnal de advent 11

 Abia când a sunat a treia oara ceasul l-am auzit. Am întins mâna să îl opresc și a fost primul „au”. Umărul meu își făcea simțită prezența cu o durere ascuțită la mișcare. Am încercat sa întind toți mușchii și mintea mea somnoroasă a acceptat că am o febră musculară logică după ultimile zile. Apoi am văzut ceața de afară și m-am gândit că durerile nu sunt doar la nivel de mușchi ci și de articulații. Reumatismul meu vechi, căpătat în timpul celor 5 luni de ghips după fractura de coloană iși mai face de cap uneori, mai ales când vemea e umedă. Știu că se spune că articulațiile țipă când mintea e rigidă dar încă nu am identificat gândurile recurente care pot da rigiditatea, dar lucrez la asta.

Aroma de cafea proaspătă a mai ridicat ceața din mintea mea. Iar motanelul insistent de la picioarele mele mi-a adus primul zâmbet al zilei. A urmat instalația de globuri luminoase din salon și cațelul alintat. După prima gură de cafea în sunete de colinde, buna dispoziție a revenit. Ieri a fost o zi caldă, cu mult soare iar asta ne-a permis să depozităm boabele de porumb recoltate acum 2 zile. Aseară cand am privit boabele asezate în magazie am avut un sentiment de belșug ca atunci când, copilă fiind, mergeam la „colectiv” cu bunica la lopatat porumb, iar noi, copiii, ne jucam în grămezile de boabe ca în zăpadă. În mijlocul curții păreau puține și mă gândeam că nu ne vor ajunge, cu toate că am luat în calcul cât avem nevoie și cât dăm pentru a achita datoriile la teren (arenda si lucrările agricole) dar când le-am vazut în magazie m-am liniștit. Și chiar dacă în timpul zilei eu m-am ocupat doar de mancare pentru oamenii la treabă, am reușit să imi termin curațenia în bucătăria de vară și să o pregatesc de „maratonul de carne” de săptămana viitoare și chiar să pun câteva decoruri de crăciun între o oala pe foc și un teanc de vase de spălat. Bucatele pregătite pentru crăciun au nevoie și de o atmosferă de crăciun.

Și ca să nu îmi ies din ritm, am terminat și ordinea în casa după apus. Si când spun ordine în casă mă refer cam la tot ce făceam într-o zi normala de sâmbătă: strans, pus în ordine, măturat, scuturat, șters praful si obiectele sanitare/de bucătărie. Toate astea însoțite de colinde, ceai de advent și batoane de pește. Când am terminat am vrut să văd un film de crăciun dar am ațipit în fotoliu în primele 10 min așa ca la ora 11 eram în pat.

De regulă îmi trec în jurnalul scris de mană ce am făcut peste zi pentru că mereu am impresia ca nu am făcut mare lucru și am nevoie să le vad scrise ca să conștientizez că se vede ceva în urma mea, dar aseară eram prea obosită așa ca îmi încep dimineața cu „inventarul”. Se pare că sentimentul acesta e foarte des întâlnit la femei pentru că nu am fost laudate/apreciate de mamele noastre pentru treburile făcute și ne criticăm singure pentru că nu am făcut destul sau ne valorizăm prin acea lista lungă de „to do” bifată.

Și dacă ieri tot ce am facut a fost pentru gospodărie, astazi e zi de răsfăț pentru mine. După rutina de dimineață într-o zi de duminică,  îmi voi face unghiile și voi urmări câteva cursuri restante din săptămâna ce se încheie. Un film de crăciun sau o carte ușurică vor încheia ziua. Iar pe înserat va fi o plimbare în oraș si un ceai cu o prietenă.

Voi, doamne dragi, ce ați facut ieri și ce planuri aveți pe azi?

Dar de blog

 Vreau ca anul asta, de craciun sa ofer un dar celor ce imi urmaresc blogul si imi citesc postarile. Voi oferi 3 daruri pentru trei doamne cu bloguri MNiko, Ioana si  Irina, doamne de la care am invatat multe de-a lungul anilor si care imi sunt foarte dragi. Asa că le rog sa imi trimita adresele lor la care sa le trimit darul (puneti, va rog, adresele si numerele de telefon, in comentarii pe care nu le voi publica pe blog, sau mesaj privat pe FB).

Voi mai oferi 3 daruri prin tragere la sorți. Ce trebuie sa faci pentru  a intra in concurs?
    - sa apreciezi pagina de facebook a blogului 
                                                        (https://www.facebook.com/o.prima.zi)
    - sa distribui pe FB pagina blogului
    - sa etichetezi pe FB 3 prieteni
    - sa postezi un comentariu la postare (fie aici sau pe FB) in care sa spui care articol de pe blog ti-a placut cel mai mult sau din care ai ramas cu o idee.
Tragerea la sorti va fi pe duminica pe data de 18 decembrie ora 20. 

Cine are doar blog e suficient sa posteze comentariu si sa precizeze ca nu are pagina de FB.

Toate cele 6 daruri vor pleca inainte de craciun.

Si ca povestea sa fie si mai frumoasa, darul va fi o surpriza.

Va astept!

Jurnal de advent - 4

 Ieri a fost o zi fara soare, cu ceata si nori. Si starea mea a fost in ton cu vremea. Dimineata m-am trezit tarziu iar peste zi parea ca deja se intuneca. M-am ocupat de casa, am ascultat cateva cursuri unele restanta iar altele din nou in timp ce ma ocupam de ordine, rufe, bucatareala. Am incheiat ziua cu o ghirlanda la grinda din salon, biscuiti cu scortisoara si filme de craciun pe Diva. 

Astazi, ziua a inceput cu zapada. Stratul nu era prea gros dar fulgii erau mari si pufosi. Animalele m-au primit cu drag chiar daca am intarziat un pic, apoi am fost in oras. Ceva prospectare de preturi, ceva cumparaturi, 2 funde de craciun chiar daca hotarasem ca nu mai cumpar nimic din gama decoratiuilor de craciun, un ceai la o prietena si ziua a trecut. Reveniti acasa am facut runda de seara la animale, o salata cu paste si peste, doua portii de foricele si la film. 

Imi place atmosfera din casa cu luminite, foc in semineu si blanoase jucăușe. In ultima vreme nu mai caut ce lipseste sau ce ar mai fi de facut. Chiar si cand nu sunt toate la locul locul lor reusesc sa ma bucur de atmosfera si atat. 

La voi cum a fost duminica?

Jurnal de advent - 2

 A doua zi de decembrie a fost tot mohorâta, înghețată si rece. Temperatura a urcat peste zi la 1grC iar dimineata era de -4grC. Iarba scarțăia sub talpile papucilor, apa inghețată iar animalele zgribulite.  În casa au fost 20 de gr pana pe la pranz cand am decis să fac totuși focul. Nu am fost prea energică, ma bucur incă de zilele libere ale baiților așa că m-am ocupat doar de rufe (spălat, întins afara, adus in casa cele zvantate din zilele trecute pe suportii de la calorifere, iar cele uscate au ajuns in dulapuri. La bucătărie am mesterit o fasole batută cu „glazură” de ceapă prajită cu puțin bulion si am facut un pic de ordine prin casa. Si ca să ma tin de provocare am montat o ghirlandă pe peretele de la capătul patului luată zilele trecute la reducere. Si cam atat a fost în a doua zi de decembrie. Închei ziua cu un castron de floricele si bineînteles un film de crăciun.

La voi cum a fost ziua?

Jurnal de advent 1

 Așa cum am spus, încep luna cu o noua provocare. Vreau sa scriu în fiecare zi pe blog si în jurnalul personal. E o modalitate de a-mi aminti de aceasta perioada dar si de a „lucra cu mine” adică sa imi observ gandurile si emoțiile pentru a întelege unele tipare, convingeri care pot limita sau ajuta si nu în ultimul rând emoțiile. E un instrument necesar pentru a gasi sursele de nemulțumire si pentru a le înlătura sau înlocui cu motive de bucurie.

Deci, luna decembrie a inceput cu vreme mohorâta si umedă și cu temperaturi sub 0grC, dar fără vânt ceea ce a făcut posibil statul pe afară. Chiar dacă a fost zi liberă, nu a fost sărbătoare așa că m-am ocupat un pic de curte, un pic de spălat și întins rufe afara, la uscat sau, mai bine zis, la înghețat și un pic de stivuit lemne. Apoi am fost în oraș și am trecut pe la o prietenă, am dat startul calendarului cu ceaiuri, și am gătit. Ceaiul din seara asta avea gust și de curcuma printre altele dar mi-a plăcut. Seara a venit cu prima decorațiune din această luna: brăduțul de pe comoda din salon. E parțial impodobit și până la crăciun tot voi adauga decorațiuni pe măsură ce le descopăr prin cutii. As mai fi pus ceva decorațiuni dar incerc să mă limitez la una pe zi, astfel încât să mai rămană si pentru seara de ajun. 

Urmează floricelele de porumb si un film de crăciun.

Voi ce ati facut astazi?

Un decembrie minunat tuturor!

Jurnal de recunostință - 8

 O zi rece si umeda. E ceață si curge din ceață. Dimineața a început mohorâtă. Am dormit prost și am visat mult. Ieri am fost plecată si în casă e dezordine ceea ce contribuie la o stare nu prea drăguță. Dar, totul e rezolvabil cu ceva colinde (azi e ziua cand pornesc colindele începând cu colindul Sf. Andrei), ceva dulce si un film de crăciun. Eventual cu o plimbare scurtă de aprovizionare. Tot astazi vreau să cobor câteva decorațiuni de crăciun din pod. Vreau să dau startul la decorațiuni.

Tot astăzi s-a încheiat si cursul meu de dezvoltare personala. E un prim curs care mi-a plăcut foarte mult. Un curs în care doar am deschis o poartă către mine, in care am descoperit multe despre mine si, în care, am redescoperit jocul si joaca. Dar voi mai vorbi despre asta la începutul anului viitor, cand emotiile si informațiile se vor mai așeza, astfel încât să le pot aseza în fraze lungi, coerente despre mine si nu despre programul în sine. 

Astazi e o zi de sărbătoate așa că urez tuturor sărbătoriților, dar si celor ce au persoane dragi, pe care le sărbătoresc astăzi, o onomastică minunată!

Jurnal de recunostință - 7

 Mai e putin si se termină luna. Și jurnalul meu de recunoștință. Urmează un jurnal de advent în decembrie. A fost o lună cu multe bucurii, cu multe emoții și cu multi pași înainte. Sunt încântată că a dispărut acea nemulțumire inconștientă care impiedica bucuria. Mai am motive de nemulțumire dar au o formă concretă, logică pe care o pot rezolva sau ignora. Am învățat că dacă nu am reușit să fac un anumit lucru nu e nici o tragedie, ori am ceva de învățat, ori nu îi venise momentul. Așa cum am învățat că fiecare lucru are un timp al lui și că uneori e nevoie de o pauză pentru a lăsa emoțiile să se așeze, iar mintea să se limpezească. Și de cele mai multe ori, după ce totul se limpezește, soluțiile sunt mai bune, rezolvările mai simple iar viața e mai frumoasă.

Săptămâna asta e o săptămână de pauză. Nu am nimic planificat. Mai ales pentru că e fragmentată de zilele de sărbătoare si se termină cu o minivacanță. Miercuri as vrea să cobor decorurile de crăciun și să văd cum le organizez. Aș porni și luminile de afară dar la fel de bine aș vrea să facem comandă de câteva instalații cu baterii solare și asta înseamnă o reorganizare a lor. Intenția exista, acum urmează să găsesc cele mai bune soluții si cel mai bun timp.

O saptămână minunata tuturor!

 

Jurnal de recunostință - 6

 O dimineață de sâmbătă de toamnă târzie. E rece si înghețat. Gazonul scârțăie sub tălpi. Se anunță o zi cu soare și nori dar rece. Temperatura va urca până la 5 grade in termometre. Sper ca vântul să fie cuminte pentru că am planificată ceva treaba prin curte. Mai am de tăiat din dumitrițe si de pregătit trandafirii de iarna si poate reușesc să scot și bulbii de gladiole. Asta pe langă faptul că vine meșterul la frigiderul care a decis să se odihnească putin, zilele trecute. Sper să își revină după ce e băgat în seamă de mester.

Cana de cafea stă cuminte pe masă supărată că a fost înlocuită de una de ceai. Zilele trecute au fost câteva situații mai neplăcute iar tensiunea mea a crescut. Încerc să mă liniștesc și să mă bucur de finalul de lună. Credeam că nu mă mai afectează unele atitudini/afirmații dar se pare că mai am răni nevindecate dacă încă mai apar situații de genul asta. 

Zilele trecute, am gasit la DM un calendar de advent cu ceaiuri marca lor proprie si am luat cate unul pentru fiecare. Apoi, la Kik am gasit clestisori de advent si pungute colorate mici. Am mai scos si câteva mesaje motivationale si am organizat un calendat de advent pentru întrega familie cu mesaje motivaționale si ceaiuri. 

Si dacă tot au fost zile de plimbare mi-am luat si agendă pentru 2023, una datata pentru uz zilnic în care am prins si calendarul ortodox (cărticică). Un pix cu figurina în coadă si câteva lipicioase cu motive de crăciun au completat ziua de mofturele si alinturi. Păcat că  m-am lăst influiențată de comentarii răutăcioase. Că unii oameni nu se vor schimba nicioadată am învățat dar nu reușesc să mă dezvăț să sper că cei dragi vor mai învăța câte ceva de la viață și că vor vrea să se bucure de ea. Dar se pare că sunt mai interesante conflictele, le dă un sentiment de superioritate pe moment iar apoi pot face pe victimele. Obositor stil de viață. Bine ca la mine acasă e cald, animalutele ne dau motive de bucurie mereu iar apropierea sărbătorilor de iarnă ne umple sufletele de liniște.

Jurnal de recunostintă - 5

 Totul e alb. O dimineață cu iz de crăciun chiar dacă suntem abia la final de noiembrie. Probabil azi va dispărea zăpada. Se anunță temperaturi de câteva grade și e și un pic de ceață care ajută la topirea ei, dar vreau să mă mai bucur un pic de prezența ei așa ca mi-am aromat cafeaua cu sirop de ciocolată iar din boxe se aude muzică ambientală de crăciun. Un start bun pentru o zi în casă. Dimineața începe ca de obicei cu ordine și hranit animalele apoi mă voi ocupa de rufe (spalat/întins/strâns/calcat/așezat) și organizat cerdacul. Ziua e fragmentată cu câteva drumuri dar seara vine cu filme de crăciun, un ceai aromat nou si croșetat la salul mov cadou pentru o doamnă dragă. 

Am terminat acel proiect de suflet. Adică partea ce ținea de mine. Aștept să il văd finalizat și să il prezint. Va urma și un dar de blog în preajma crăciunului așa că mă bucur și sunt recunoscătoare pentru tot.

Și cursul meu e aproape gata si mi-a plăcut să vorbesc aseară despre această călătorie de 11 săptămâni, să mă uit la gândurile și emoțiile cu care am plecat la drum și să le evaluez pe cele cu care am terminat proiectul. Am intrat în program cu o nemulțumire cronică deja și am ajuns la finalul lui cu multă bucurie și o stare de joacă. Asta nu înseamnă că ingrijorarea nu își mai face apariția uneori, dar acum știu cum să o poftesc afară după ce iau la cunoștință ce a determinat apariția ei. Dar schimbarea mare se vede în atmosfera din casă care îmi amintește de începutul căsniciei noastre, când eram curioși de cum va fi viața noastră, entuziaști și curajoși. Iar cel mai frumos lucru e că acum știu sigur care e drumul meu și nu mă mai împrăștii în tot felul de proiecte care imi pot aduce mai multe nemulțumiri sau dezamăgiri. 

O zi frumoasă și spornică să aveți!

Jurnal de recunostinta 4

 O zi rece dar insorita. Dupa 2 zile de ploaie azi a iesit soarele si bate si un vanticel de la nord care ususca. E zi de spalat rufe (se usuca repede) si de smotru in casa. Aseara am ascultat colinde la o prietena asa ca astazi am pus si eu colinde, am deschis geamurile, am schimbat lenjeriile si am scos asternuturile la aerisit. Urmeaza sa strang decorurile de toamna, sa sterg, sa scutur, sa matur si sa asez prin casa. Vreau sa fac si niste biscuiti cu scortisoara si un chec cu dovleac. Mai pe scurt imi fac de cap pentru ca sunt singura acasa. Iar seara sa fie de relaxare cu baie cu spuma, masca de par si de fata, film de craciun, ceai aromat cu biscuiti si lumanari parfumate. Maine e zi de intalnire cu Doamne Doamne dupa ziua de curatare sufleteasca de ieri (Sf Maslu si spovedanie).

Un sfarsit de saptamana binecuvantat sa aveti!

Jurnal de recunostinta 3

 O zi mohorata. Nici macar ceata, doar umezeala si nori. Vreme de stat in casa si de cusut/calcat/curatat. Am de toate in plan: sa calc, sa asez, sa mai carpersc si reamenajez bucataria. Ieri mi-a ajuns aragazul pentru bucataria mica din casa. Nu prea m-am inteles cu plita cu inductie iar facturile la electricitate m-au convins sa trec pe butelie si aici. Plus ca a cedat si cuptorul mic electric ce il aveam in casa. Asa ca azi e rost de praf de la taiat blatul si de curatenie generala in bucatarie. Pe langa participarea la un simpozion de diabet. 

Aseara am terminat de amenajat salonul. Ma uitam dupa un televizor mic dar sotul meu a venit cu alta idee: am pus la calculator un monitor mai vechi si monitorul mare, cu functie tv a fost mutat pe perete in salon. Cateva cabluri, ceva mufe, gauri pentru suport si trecut cabluri prin pereti si salonul meu e gata. L-am si scos de pe panoul obiectivelor facut la inceputul cursului de dezvoltare personala. Nu e primul obiectiv scos de pe panou dar nici ultimul. Surpriza e ca sunt pe cale de a scoate si de pe lista cu vise. Asa ca sunt recunoscatoare pentru tot ce se intampla in viata mea. Unele sunt chiar mai bune decat mi-am imaginat eu. De exemplu imi doream o rochita dreapta pana sub genunchi, simpla, de anotimp rece. Vazusem ceva la Pepco dar erau alte cheltuieli in plan in acea perioada. Ieri am iesit in oras si nu am mai gasit-o, in schimb, am intrat in magazinul unei fabricute de haine din oras. Am gazit ceva mult mai dragut care imi sta foarte bine si ca bonus m-am intalnit si cu o doamna faina pe care nu am vazut-o de multi ani.... Deci o gramada de motive de recunostinta.

Sunt recunoscatoare pentru tot!

Jurnal de recunostinta 2

 O zi de toamna frumoasa! A inceput cu ceata dimineata: sunete estompate, umezeala si mirosuri de toamna. Peste zi s-a ridicat soarele dar hainele mai groase mi-au fost prietene toata ziua. Inca putin si termin de curatat gradinile si ma pot ocupa de curte.

Astazi am fost un pic in oras, un pic prin gradina si multa ordine in casa. Mai e putin si incepe postul iar magazinele sunt deja pline de decoratiuni de craciun.

Azi sunt recunoscatoare pentru vremea de toamna, pentru ca am terminat momentan de organizat prin casa, pentru cheful de trebaluit, carpit si reparat, pentru terminarea blocajului finanaciar in care eram de ceva vreme si pentru atmosfera din casa (cald, ciocolata calda, filme de craciun, miros de gutui si pisoi jucausi).

Voi pentru ce sunteti recunoscatoare?

jurnal de recunostinta 1

 Si daca in octombrie m-am provocat sa scriu in fiecare zi, in noiembrie as vrea sa continui dar cu recunostinte. M-am bucurat de beneficiile acestui obicei si as vrea sa il impartasesc. Cautand motive de recunostinta pentru a le scrie intr-un jurnal/postare/caiet mintea se concentreaza pe lucrurile frumoase din viata noastra. Astfel va trece cu vederea micile neplaceri pe care sa le amplifice apoi si care ne ranesc sufletul. Multumind zilnic pentru ce suntem/avem/vedem/auzim/simtim vom hrani acea parte din noi care se bucura iar bucuria aduce bucurie. 

Era un citat care imi placea despre faptul ca daca ii multumim lui Dumnezeu pentru ce avem EL ne va da ce ne lipseste.

Astazi multumesc pentru ziua de azi, pentru vremea mohorata care ma face sa stau in casa si sa lucrez la acel proiect de suflet de care am mai vorbit, pentru ca am reusit sa amenajez salonul, pentru oamenii frumosi din viata mea si pentru bucuria de a fi.

O sarbatoare a Recunoştiței

Ziua Recunostinței este sarbatorita in Statele Unite in cea de-a patra zi de joi din luna noiembrie. E o sarbatoare necomerciala si in concluzie nu a fost importata odata cu celelalte sarbatori, dar e o sarbatoare de care am avea nevoie in aceste vremuri. Chiar daca sentimentul de recunostinta sta in spatele tuturor sarbatorilor crestine, se pierde printre traditii, obiceiuri si mai nou cumparaturi. Mai ales dupa 1989 cand comercialul a inlocuit emotiile si comuniunea si astfel bucuria petrecerii timpului alaturi de cei dragi s-a pierdut printre rafturile supermaketurilor.

Recunostinta aduce cu ea smerenia si fericirea sufleteasca, acel sentiment de bucurie pe care nu il poate alunga nici un cuvant nepotrivit. Recunostinta o putem sarbatori zilnic dar o putem sarbatori si cu cei dragi intr-o zi chiar fara curcan. Calendarul ortodox are o sarbatoare in aceeasi perioada cu un mesaj de smerenie si recunostinta si chiar cu dezlegare la peste pentru a o putea sarbatori cu cei dragi. In unele zone in aceasta zi se cinstesc si cei plecati dintre noi. E vorba de sarbatoarea Intrarii Maicii Domnului in Biserica pe care o putem sarbatori cu cei dragi in jurul mesei. Si pentru ca sarbatoare e la finalul primei saptamani de post, perioada in care obisnuim sa trecem pe la duhovnic pentru spovedanie, ne gaseste cu sufletul impacat si bucuros.

 Pana la urma nu conteaza ce punem pe masa atata timp cat ne adunam in jurul ei si gasim motive pentru care sa multumim, pentru care sa fim recunoscatori. Si cu cat suntem mai multi cu atat gasim mai multe motive de multumire iar bucuria comuniunii amplifica starea de bucurie si smerenie mai ales daca ne cinstim si stramosii, celor carora le datoram existenta noastra. 

Asa ca va invit sa descoperim zilnic motive de multumire si sa alocam sarbatoarea Maicii Domnului sau o zi apropiata ei in care sa adunam familia in jurul mesei si sa ne amintim atat de cei plecati din familie dar si de bucuriile acestui an, sa multumim pentru ce a fost, pentru ce ne-a dat Dumnezeu, pentru ce suntem dar si pentru ce putem fi.

Prima zi de noiembrie

 E o zi cu soare. Mirosul brumei ce se topeste la soare m-a invaluit de la prima ora. E ziua in care noiembrie intra in viata noastra. Ziua in care ii spunem „La revedere!” lunii octombrie. Ziua in care ne dam seama ca urmatorul cuvant dupa noiembrie e decembrie care inseamna sarbatori, bucurii, bilant de final de an si planuri de inceput. Anul acesta, noiembrie este un alt nou inceput pentru mine. E luna in care incep sa aplic tot ce am citit si invatat in ultimii ani. Multi ani in care am acumulat informatii dar nu gaseam liantul care sa le aseze intr-o forma coerenta si constructiva. Octombrie a adus acea legatura intre teorie si practica. De fapt liantul e o persoana care a adus mai multe persoane ce au deschis cai spre linistea mea sufleteasca, liniste pe care am mai gasit-o odata dar s-a pierdut putin cate putin la fiecare mutare, schimbare sau intamplare care m-a ravasit. 

Noiembrie vine cu vreme mai rece, cu inceperea postului, acea calatorie de curatare fizica, ambientala si sufleteasca spre sarbatoarea Nasterii Domnului, cu timp petrecut mai mult in casa, cu filme si foc in semineu dar si cu carti de citit si cu finalizarea acelui proiect de suflet inceput mai demult. Normal ca nu am ajuns la o forma finala pentru ca sunt temeri si „oricand e loc de mai bine” dar vreau sa ii dau forma, sa fie darul meu pentru mine de craciun. Si vreau sa las lucrurile sa vina intr-un ritm firesc, de preferat fara liste cu „trebuie” ci doar intentii. As vrea sa ma bucur de decorurile de toamna din casa, de aromele toamnei din buctarie (dovleac copt, scortisoara, placinte cu mere, compot de gutui si biscuiti de casa), de frunzele cazute prin curte, de curatenia de toamna din curte si de plimbari mai scurte sau mai lungi in zilele de sarbatoare, dar si o plimbare mai lunga in locuri dragi sotului meu. Si imi mai doresc sa gasesc forma finala a amenajarii din casa care sa ma bucure si sa ma linisteasca astfel incat sa nu mai mut, schimb sau caut solutii ingenioase. Asa cum imi doresc fire colorate sa fac niste saluri simple dar mari pentru niste doamne dragi poate de craciun sau cine stie, poate mai devreme....

„Ramas bun” octombrie si „Bine ai venit” noiembrie!

Fila de jurnal 30/10 - Dor de frumos si dulce

 O zi frumoasa de toamna. Norii cern marunt picuri de ploaie. O linisite binecuvantata e peste sat. Doar firisoarele de fum din cosurile caselor invaluie cald stratul de frunze colorate. 

Sunt inca nauca pentru ca ultimile doua zile au fost tumultoase. M-au scos din rutina mea zilnica si oarecum monotona. Am vizitat un mic orasel de munte, incarcat de traditii, istorie si sfintenia manastirilor din jur, Targu Neamt, si parca m-am molipsit de spiritul ghidus a lui Creanga, am simtit vesnicia si spiritul parintelui Cleopa si m-am hranit cu bucuria de a trai a oamenilor pe care i-am cunoscut.

Au fost doua zile cu un amestec de informatie si bucurie, cunostinte noi si oameni noi, entuziasm si precautie, femei minunate dar si barbati care stiu sa le sustina in drumul lor de a schimba in bine ziua de maine, in misiunea lor de a lasa o lume mai buna copiilor lor. 

alaturi de prietena mea

Evenimentul creat de femei si pentru femei a adunat la un loc femei antreprenori, femei cu cariere de succes in diverse domenii, femei care ajuta alte femei pentru ca impreuna sa faca o lume mai buna. La eveniment au fost prezente si autoritati atat locale cat si centrale. Informatiile au fost diverse, bine structurate, cu propuneri punctuale dar si cu dezbateri constructive. Depre eveniment puteti citi mai multe aici. 

In prima zi, unul din subiectele dezbatute a fost practica elevilor din invatamantul dual dar si liceal, formarea lor practica astfel incat la finalizarea studiilor sa poata face parte din colectivul in care au invatat, implicarea antreprenorilor in acest proces dar si adaptarea legislatiei la nevoile atat ale antreprenorilor cat si a tinerilor.

Un alt subiect fierbinte a fost despre atragere de fondurilor, despre legislatia muncii dar si informatii financiare atat de necesare intr-un spatiu legislativ fluid, in continua miscare.

Mi-au placut mult prezentarile, femeile extraordinare care au venit in fata publicului pentru a spune din povestile lor, de a ne oferi un exemplu de dinamism, entuziasm si pasiune pentru ceea ce fac dar si pentru a vorbi despre piedici, obstacole si luptele lor. Despre doamnele care au facut acest eveniment posibil nu e nevoie sa spun ca au reusit sa faca sa para totul simplu si frumos dar doar cei ce stiu cata munca, daruire si organizare implica un asemenea eveniment se pot minuna de imaginile impecabile afisate la eveniment. 

Ca sa vorbesc despre fiecare in parte mi-ar trebui multe zile, multe postari si multe, forte multe superlative, acele superlative pe care nu le-am folosit ani de zile s-ar concentra in aceste postari. Probabil o voi face dupa ce emotiile se mai linsitesc si informatiile se vor sedimenta.

doamna Marcela si prajiturile ei

Ce pot spune azi, e ca am cunoscut o doamna cu o pasiune pentru dulciuri si nu numai. Am mancat cele mai bune prajituri in prima seara iar in a doua seara am intalnit cel mai pufos cozonac si cele mai aromate placinte cu branza. Daca ajungeti in zona nu ezitati sa o cautati iar daca sunteti din zona si aveti nevoie de dulciuri sau aperitive pentru un eveniment traditional sau mai pretentios nu ezitati sa o contactati. E o super femeie cu o mare pasiune pentru ceea ce face. Si e si modesta, de asta are nevoie sa vada ca acea pasiune e recunoscuta si apreciata. Au fost atat de bune ca am ignorat recomandarile medicului cu privire la dulciuri si am riscat o criza de hiperglicemie dar am luat si  la pachet. M-am gandit ca fiind sub influienta emotiilor zilei, aveam nevoie de dulciuri iar acea bogatie de texturi si arome au venit ca o incununare a zilei. A doua zi dimineata, linistita si vesela le-am incercat la cafea. Imi propusesem sa mananc doar una, cu alune si ciocolata dar gustul a fost atat de bun incat am mai incercat una si inca una pana s-au terminat. Ce am retinut e ca nucile aveau gust de copilarie. Seara a venit incet pentru ca asteptam sa gust cozonacul si placintele. Ma gandeam ca prajiturile au creat asteptari mari si ca cele doua produse traditionale le fac si eu bune si cum se intampla in aceste situatii, mai intervine si orgoliu. Toate gandurile mele au fost puse la colt cu prima gura de cozonac care se topea in gura. La placinte deja nu mai puteam fi atenta la nimic din jur. Erau super gustoase si aromate. Te duceau cu gandul la amintirile lui Creanga. 

Si ca o confirmare a faptului ca prajiturile au fost fantastice, Matei ma intreaba in seara asta cum putem lua si noi prajituri macar o data pe luna ca tare bune au mai fost.

Asa ca va recomand cu toata dragostea sa o cautati pe doamna Marcela la Grumazesti, Neamt pentru o experienta unica.

Fila de jurnal 23/10 - despre micul meu proiect special

 A plouat putin azi-noapte. Miroase a umed in curte iar soarele e cam timid. Raceala mea e pe duca dar inca nu renunta. M-am trezit cu o durere de frunte dimineata chiar daca ieri, cat am stat pe afara, am purtat banderola pe cap. Si azi e ultima zi de antibiotic. Nasul inca e infundat iar tusea inca ma sacaie. Zilele trecute am intrat intr-un magazin si am auzit pe cineva tusind. Era atat de firesc. Spre deosebire de acum 2 ani, cand am intrat intr-un hipermarket de bricolaj si am fost nevoita sa ies afara pentru ca, de la masca, aveam ceva in gat si am tusit usor. Lumea din jur s-a indepartat si ma priveau ciudat tare.

Zilele trecute mi-am adunat jurnalele vechi pentru un proiect de suflet. Aseara am facut o incursiune in ele, pentru niste articole noi din materiale vechi. Uitasem multe trairi din acea perioada dureroasa care m-a condus la acest blog. Ce m-a surprins a fost o pagina in care scriam ce imi doresc dupa ce se termina acea nebunie, si care descria exact viata mea de acum. Nu mai vorbesc despre pagina in care vorbeam de ce simteam ca va urma cu aproape 2 ani inainte... Abia astept ca proiectul meu de suflet sa prinda contur. As avea 2 luni la dispozitie sa il materializez. Imi doresc sa fie gata de craciun.

Cursul de dezvoltare personala a trecut de partea de cautari si vindecari a ranilor trecutului asa ca apele sufletului incep sa se limpezeasca. Acum vorbim de rearanjari de emotii, de schimbari de credinte limitative, de identificare si inlocuire de tipare mentale. Interesant e ca eu vad schimbari la cei din jurul meu si mai putin la mine. De exemplu ieri a fost o situatie in care, in trecut, sotul meu s-ar fi suparat foarte tare si ar fi luat-o personal dar peste care, acum a trecut glumind. A fost doar un moment de stop in care parea ca isi analizeaza emotiile si se gandeste cum sa reactioneze. Parea ca si el a fost mirat de lipsa  tumultului de emotii. Pana si la Matei a disparut starea conflictuala si nu mai ia totul personal. Nu mai pare sa se simta incoltit la fiecare remarca. Si pentru ca la acest curs intram intr-o etapa de sedimentare a cunostintelor acumulate, m-am hotarat sa intru intr-un program nou de 40 de zile cu o doamna care mie mi-a placut mult si care imbina aceasta latura a dezvoltarii personale cu rugaciunea. Mi-ar fi placut sa se suprapuna cu perioada postului dar poate ca cele 3 saptamani decalaj pregatesc acea calatorie minunata spre Craciun. Abia astept sa inceapa.

Saptamana viitoare e destul de aglomerata in curte. Matei fiind in vacanta ca profesor a plecat la Iasi sa isi rezolve ceva probleme administrative la facultate asa ca ma pot ocupa de curte si gradina fara sa imi fragmentez ziua cu pregatirea meselor de pranz care erau cele mai consistente pentru Matei (cand venea de la scoala) si care sunt doar gustari pentru mine si sotul meu. 

Saptamana trecuta a trecut prea repede si cu peripetii astfel incat nu prea am reusit sa ma bucur de partea de provocare. La mine era planificata ca fiind cu decoruri de toamna. Am facut cateva aranjamente mici pe ici pe colo dar nu am reusit sa le fac poze. Dupa ziua de luni cand am fost dupa masina, au fost zile cu plimbari la medic, la farmacie si am incheiat-o cu un drum la Iasi pentru a-i duce bagajul lui Matei dar si pentru ca mama sa mearga la control la medic. Ieri nu prea stiam cu ce sa incep sau cum sa le ordonez pentru a face cat mai multe si a fi mai eficienta. Dar nu mi-a iesit asa ca m-am ocupat de ce mi-a atras atentia mai tare si am lasat restul pe saptamana viitoare. 

La ultima comanda Oriflame, am primit cadou un ruj metalic. In prima faza arata ciudat dar ca accent peste un ruj mat intens arata bine. Si tot saptamana asta vreau sa imi vopsesc radacinile parului pentru ca vineri merg la un eveniment intersant. 

Se anunta o saptamana interesanta!

La voi cum e?

Fila de jurnal 18/10

 O dimineata insorita. Ieri a picat bruma. O bruma groasa. Si daca vineri spuneam ca mai las ardeii si vinetele, astazi voi intra la curatat gradina de rasaduri. Ziua de ieri a fost de plimbare. Am fost sa vedem o masina si ne-am intors cu ea. Raportul intre pret si calitate e destul de bun. Singurul detaliu care neceseta  mai multa atentie e inmatricularea. Nu a fost inmatriculata in Romania. 

Plimbarea a fost faina, vremea buna, peisajele superbe. Toamna adauga multa culoare naturii. Nu am mai fost de mult spre sud si mi-a placut acea mica parte de autostrada din jurul Bacaului.

Si pentru ca ieri a fost luni, am economisit de la prima ora.

Pe partea de dezvoltare personala, dupa saptamana de "pauza" au venit zile in care am dat de lucrul cu fricile. A fost interesant sa descopar sursa unor frici. Credeam ca am depasit/iertat momentul fracturii de coloana dar se pare ca inca mai e emotie acolo. Si chiar multa, chiar daca partea buna a intamplarii am vazut-o de atunci. A fost totusi un moment de cotitura in viata mea. Un moment care mi-a schimbat scara de valori si modul in care priveam viata. Toate preocuparile colegelor mele de facultate pe care le avusesem si eu pana in acel moment au devenit atat de banale si nesemnificative... Imi placea sa spun ca a fost momentul maturizarii mele dar poate ca a fost momentul imbatranirii mele. Atunci a disparut bucuria, curiozitatea si naivitatea. Le-am reinvatat 10 ani mai tarziu tot in urma unui "sut in fund" de la viata dar nu au mai fost la fel. Inca mai exista frica, retinerea iar de responsabilitate nici nu mai vorbesc... E adevarat ca atunci am invatat ca pot face tot ce imi propun in orice conditii iar asta mi-a prins bine in incercarile de mai tarziu, dar tot atunci am invatat si ca totul se poate schimba intr-o clipa de neatentie ceea ce m-a facut mult prea precauta. Interesant e ca pentru multe momente din viata mea am descris emotia ca fiind "o cadere in gol". In general era vorba de acele momente in care nu puteam face nimic, sau cand emotia ma bloca sau se schimba brusc situatia. Se pare ca am experimentat si fizic acele cuvinte. Si mai interesant e ca nasterea mea a fost precedata de o cadere. Sau a fost provocata de caderea mamei pe zapada. M-am nascut cu cateva zile mai devreme decat era prevazut din cauza acelei caderi pe sezut in zapada a mamei. Obisnuiesc sa glumesc ca sunt cazuta in cap inainte de a ma naste, ca o justificare a faptului ca nu prea ma incadrez in toate normele. Iar cea mai mare frica a mea e frica de cadere de la inaltime. Nu ma pot apropia de o margine daca nu exista o balustrada solida. Ma pot uita in fantana daca exista margine solida de care sa ma sprijin dar nu ma pot apropia de marginea unei terase de exemplu si mi se face rau si daca vad pe cineva pe o margine. E o tema care se pare ca se repeta in viata mea dar inca nu i-am identificat mesajul sau poate lectia din spatele tiparului.... Pot medita la asta in timp ce imi curat gradina sau pregatesc mancarea pentru ziua de maine cand am ceva oameni la treaba.

Salul meu in culorile craciunului a ajuns la jumatate. Aseara am inceput cel de-al doilea ghem. Merge mai repede decat prima data. Ieri, la drum, am lucrat la salul in culorile toamnei. A ajuns si el la o treime. De cand am timp pentru mine se pare ca am timp pentru toate. A disparut criza de timp sau mai bine zis presiunea pe timp. Exista un timp pentru orice si cu putina atentie reusim sa il identificam.

Fila de jurnal 15/10

 O zi superba de toamna. Ieri m-am plimbat pe jos prin oras, mi-am luat un gloss si o masca de fata de la SinSay, o fata de pernuta pufoasa (o folosesc ca husa la un taburet), sosete de iarna baietilor si ciorapi  grosi (60 den) pentru mine de la Pepco apoi mi-am refacut stocul la produse de curatat. 

Ca bonus am baut un ceai aromat cu o prietena si fica ei. A fost o zi de sarbatoare relaxanta. Si mi-a facut bine mersul pe jos prin oras. Am constatat ca nu ma mai "dor" unele locuri sau zone. Chiar am privit totul cu curiozitate si am remarcat schimbarile. Am trecut si prin parc si m-am bucurat de schimbari si de toamna. Am privit cu incantare un grup de adolescenti ce exersau pasi de dans si copiii mici ce alergau dupa frunze. 

Astazi m-am ”relaxat” cu un maldar de rufe de calcat care mi-au ocupat mai bine de jumatate de zi si urmeaza cateva  piese de imbracaminte care au nevoie de mici reparatii. Asta ca sa termin cu restantele la rufarie ca sunt amanate de mult, dar probabil azi le-a veit si lor randul.  Apoi o tura de aspirator si probabil voi termina seara cu o noua sesiune de curs si un film relaxant. In micile pauze de calcat am cules niste gutui cazute pe jos. Poate luni dimineata fac o tura de dulceata. Si tot pentru luni mi-am pregatit un cos de vinete de copt. Probabil voi adauga si un cos de ardei si gogosari....

Azi as mai face si o incursiune in hainele groase. Se pare ca se cam raceste vremea si e nevoie sa le scot, sa le aerisesc si sa le pun in zone mai vizibile si mai accesibile. Dar asta e in functie de timp...

O seara magica tuturor si o duminica binecuvantata!

Fila de jurnal 14/10

 O noua dimineata umeda de toamna. In casa s-a mentinut caldura iar cafeaua completeaza tabloul diminetii. Pisoii mici sunt din ce in ce mai jucausi iar motanelul Junior e mai galagios decat tatal sau. Miauna sa il iau in brate de cum ma vede iar dimineata "povestesc" amandoi ce au facut peste noapte pe diverse tonuri.

La provocarea toamnei, saptamana asta m-am ocupat de linistea sufletului meu. Activitate sustinuta si de cursurile de dezvoltare personala si de activitatile de toamna. Am ascultat muzica tot timpul si lumanarile au fost nelipsite. In plus am lucrat la identificarea tiparelor mentale din dialogul interior si inlocuirea lor. De exemplu aveam obiceiul de a spune ca "nu mai pot" cand oboseam (cred ca preluat de la mama din copilarie) si acum ma corectez inlocuind cu "sunt un pic obosita dar multumita de ce am facut". Sau "ar trebui sa....dar cand vom avea bani" l-am inlocuit cu "mi-ar place sa .... cat de curand". Si tot la capitolul curatenie in ganduri am descoperit ca am obiceiul de a zice ca "nu am facut nimic" fie la final de zi fie cand ajut pe cineva asa ca, la final de zi, imi notez tot ce am facut peste zi multumind ca a fost o zi spornica (trec si ce am facut pentru mine - citit, crosetat, etc) iar cand ajut pe cineva si imi multumeste ii amintesc ca am facut cu drag. Si bineinteles ascult muzica. Dimineata e cu muzica celor mai frumosi ani:

Iar seara imi place mai lina:

Si daca in cadrul provocarii se vorbea si de curatenie in diverse zone, eu mi-am pregatit bucataria de vara pentru toamna. Adica am facut curatenie generala cu sters dulapuri in interior si exterior, reorganizat unele rafturi, verificat perioade de garantie, tras dulapurile de jos si curatat in spate, sters si depozitat diverse instrumente/aparate (de ex masina de bulion) pe care nu le voi mai folosi pana la vara, reorganizat congelatorul, curatat soba si pregatita de foc si pus covorase pentru ca incepe sa se simta frigul la picioare pe gresie. Mai am de treaba o zi doua la detalii (sters geamuri, calcat si pus perdea, filtru la hota, etc) si apoi ceva decoruri de toamna saptamana viitoare. 

La capitolul gradini, cea de radacinoase e pregatita de arat si am inceput curatarea la gradina cu fasole. Dureaza mai mult pentru ca adun doar cat sa asigur o masa la capre. 

La capitolul lucru de mana am desirat in 2 ore salul in culori de craciun pentru ca era un pic cam mic si cam dens. Acum il refac cu un croset mare, de lana si imi place pentru ca iese pufos si clar mai mare. Lucrez in paralel si un sal de lana in culori de toamna mai gros.

O zi binecuvantata tuturor!

Fila de jurnal 11/10

 O dimineata de toamna cu miros de ceata si frunze uscate sfaramate. Soarele se ridica usor si anunta o zi frumoasa. Mirosul de gutui este suav si imi aminteste cat de buna e dulceata iarna. 

 Am si racit un pic sau poate doar alergia mea la umezeala isi anunta prezenta. Cert este ca sunt un pic infundata si imi simt un pic capul greu. 

Ieri a fost o zi frumoasa doar ca au fost intarzieri la ridicarea masinii stricate si nu am reusit sa plecam dupa cea noua. Odata cu masina am trimis si niste electrocasnice defecte. Intentionam sa le tin pentru  reducerile de la achizitia unor electrocasnice noi, dar am profitat de situatie si am decis sa eliberez spatiu (sa fac loc). Astazi suntem un pic blocati dimineata dar cred ca se vor rezolva toate cum e mai bine pentru noi.

Eu am economisit ieri de dimineata si am reusit sa incep curatenia in bucataria de vara. Am pregatit soba pentru aprins focul de acum. Peste vara a fost spatiu de depozitare. Si ca sa o pot elibera a fost nevoie sa reorganizez un pic camara si asta mi-a luat destul de mult timp. Astazi urmeaza sa continui curatenia cu frigiderul si dulapurile de bucatarie si eventual sters geamurile daca nu apare ceva neprevazut. Si vreau sa fac placinte cu branza si clatite cu dulceata pe dupa-amiaza. Nu am mai facut dulciuri de ceva vreme si astazi e un moment potrivit pentru ceva dulce de casa.

O zi de marti  minunata tuturor!

Provocarea de octombrie - Caminul tau, un colt de rai! saptamana 2

 Pentru a doua saptamana, Irina propunea o conectare cu sinele. Intr-o varianta mai veche, a doua saptamana era despre politete si autocontrol. Asa ca eu le voi contopi cumva si voi fi politicoasa si blanda cu mine. 

Imi place lumanarea mea parfumata si gandurile de recunostinta asa ca ii voi adauga un mic decor de toamna si o muzica relaxanta. Imi doresc sa imi observ gandurile si sa le elimin pe cele in care ma critic, sau sunt aspra cu mine, gandurile in care ma cert ca nu am facut una sau alta si as vrea sa le inlocuiesc cu ganduri in care ma laud pentru ce sunt si ce fac zilnic. Vreau ca in fiecare zi sa fac ceva pentru mine, un relax de alint (o plimbare, o baie aromata si inspumata, un ceai aromat, o discutie relaxanta cu o prietena, o vizita la coafor sau la manichiura, un masaj sau pur si simplu o rugaciune de multumire). Si vreau sa incerc un exercitiu pe care l-am auzit saptamana asta intr-un seminar care pare stupid dar se pare ca super bun: sa stau de vorba cu mine privindu-ma in oglinda. Am constatat ca nu prea ma privesc in oglinda. De fapt evit oglinda. Si cand ma uit, ma uit doar la exterior, sa fie toate la locul lor si in regula. As vrea sa ma vad asa cum ma vad ceilalti si sa ma privesc in ochi asa cum ii privesc pe ceilalti. Sa vad si eu ce se vede in ochii mei de fapt. :). Probabil ati zambit asa cum am zambit si eu cand am auzit. Dar gandul nu mi-a dat pace si am inceput sa ma observ. Si i-am dat dreptate doamnei care vorbea: nu ma prea privesc in oglinda, cam fug de mine si reduc discutiile cu mine doar la critica. As vrea ca la sfarsitul acestei saptamani sa fiu cea mai buna prietena a mea si cel mai inflacarat fan.

Si asta in timp ce imi decorez casa si curtea de toamna.

”pusculita abundentei”

 E un program conceput si promovat de Alina Șutu pe FB pentru implementarea unui obicei financiar sanatos. Programul a inceput de curand (3 oct) si dureaza 52 de saptamani. Sunt saptamani in care, in fiecare luni, economisesti o suma de bani. Frumusetea programului e ca iti stabilesti de la inceput ce suma intentionezi sa economisesti si ce vei face cu acea suma de bani la final. De preferat sa iti satisfaci o dorinta personala  dar poate fi si a familiei (o excursie, cadouri de craciun). Si pentru ca e un grup de dezvoltare personala, exista si un set de afirmatii ce trebuie scrise zilnic in aceasta calatorie de 52 de zile. 

Eu, recunosc, ca stau prost la capitolul economisit. Mai strang uneori pentru cate un obiectiv bine stabilit dar pe perioade scurte de cateva luni. Doar ca atunci cand am intrat in ei le gasesc repede locul. Asa ca m-a incantat provocarea celor 52 de spatamani si chiar daca suma e mica visez la o vacanta. Vreau sa ma pot tine de provocare si pentru asta mi-am cumparat o cutiuta care sa ma motiveze, in care sa imi tin economiile. Si pentru ca am simtit intotdeauna sarbatorile de iarna ca o perioada plina de bucurie, cadouri si abundenta, am optat pentru o tema de craciun ca sa pot face asta cu bucuria si entuziasmul cu care astept craciunul.

Cum vi se pare aceasta provocare? 

Va intereseaza?

Mie mi se pare interesanta si oricum voi posta in fiecare luni ceva pe tema economisirii si ca am economisit asa ca va astept si pe voi fie cu un comentariu la postare, fie cu cate o postare.

Fila de jurnal 8/10

 Azi a fost o zi foarte interesanta. Ieri am fost plecati la Iasi. Ne-am intalnit cu oameni dragi de departe. M-a bucurat mult entuziasmul si bucuria lor. La ultimile intalniri erau obositi, impovarati de viata si de vremuri. Acum pareau mai tineri si mai veseli. La despartire le-am spus sa se bucure de fiecare minut si mi-au raspuns ca tocmai au rescoperit cat de importanta e bucuria. Am stat de vorba in balcon ca acum 30 de ani cand ne-am cunoscut, colege de camera intr-un camin studentesc, fiecare de la alta facultate. Am avut multe colege de camera de-a lungul anilor dar prietenia ce s-a legat atunci a dainuit peste timp si peste timpuri. Am trecut una langa alta prin vremuri tulburi cand pentru una cand pentru alta, timpuri in care viata ne-a dus pe fiecare pe alt drum si totusi cand ne-am reintalnit am continuat ca si cum nu ne vazusem de ieri. Si nu e de mirare ca lumea ne intreaba daca suntem surori sau ca vecinele de la bloc ne cam confunda. 

Drumul inapoi a fost extrem de aglomerat si daca la dus am facut o ora jumate, la intors am facut mai mult de 3ore. Am ajuns pe intuneric. Acasa ne astepta un concert de animale cu masa de seara amanata dar si un parfun naucitor de ”regina noptii”. In plina toamna florile mele au inebunit. Si liliacul chinezesc ne ameteste cu parfumul florilor. De regula se usca pe la finalul lui august. Am adormit tarziu, la ”ore mici” adica pe la 2 noaptea si dimineata a venit prea repede. Doar ca a venit cu o surpriza nepalacuta: nu aveam curent electric. Cafeaua tare de dimineata am inlocuit-o cu o cafea mai slaba la ibric facuta pe ultimile palpairi ale buteliei de gaz. Mi-am facut o lista lunga si extrem de ambitioasa de treburi ce voiam sa le fac astazi insotita de o a doua cana de cafea, sperand sa devin functionala. O alta surpriza a fost ca a aparut un drum neplanificat in oras. Am profitat de drum ca sa ne rasfatam cu cate un ecler cu glazura de cafea si sa umplem butelia cu gaz. O buna prietena mi-a zis ca arat odihnita si relaxata. Era cat pe ce sa incep sa explic ca nu sunt dar m-am oprit la timp si am spus un multumesc. Mi-am amintit ca nu stiu sa reactionez la complimente si ca ar fi vremea sa invat. Nu prea am fost laudata in copilarie sau poate ca mi-au lipsit laudele din partea unei anumite persoane. 

Intre timp a venit si mesajul ca alimentarea cu energie electrica a fost reluata. In drum spre casa sporovaiam relaxati despre previziunile astrologice de week-end in care spunea ca e nevoie sa lasam ceva vechi sa se duca ca sa ne bucuram de ceva nou si mai bun ce va sa vina, cand s-a oprit motorul masinii deodata. A avut Doamne Doamne grija sa fie pe drum drept. Nu a durat mult pana cand un prieten ne-a ajutat sa ajungem cu masina acasa. Acasa a venit si verdictul ca motorul si-a dat sfarsitul. Au urmat calcule, prospectari si decizia a fost ca batrana masina merita pensionata. Ce a fost surprinzator e ca nimeni nu s-a enervat sau suparat. Toti ai casei s-au concentrat pe gasirea solutiei si mai putin pe problema in sine. La scurt timp am gasit o alta masina, tot in prag de pensionare dar care se tine mai bine si corespunde nevoilor si bugetului nostru, pe care urmeaza sa o vedem zilele urmatoare. Se pare ca lucrul cu mine pe calea dezvoltarii personale da roade. Si nu doar eu sunt mai bine ci si cei din jurul meu. Din ce in ce mai bine. 

Seara a venit cu liniste sufleteasca si bucurie ca evenimentele de peste zi nu ne-au afectat foarte tare. O ciocolata calda cu frisca si fulgi de ciocolata e numai buna pentru a incheia o zi atat de interesanta. Iar lista ambitioasa de dimineata a ramas pe alta zi, astazi nu am putut bifa nimic....

Fila de jurnal 5/10

 Au trecut deja 5 zile din octombrie. Vremea e calda si frumoasa ziua, dar rece dimineata si seara. Seara e cu foc in semineu, cu ciocolata calda si cu lucru de mana. Azi a fost o zi mai lenesa in gospodarie dar intensa emotional. In cadru cursului de dezvoltare personala, am avut astazi o sedinta personala cu un terapeut. Am fost binecuvantata cu un om deosebit, calm, bland si ferm. Am facut cunostinta cu o noua tehnica de vindecare emotionala si am aflat lucruri uimitoare despre mine. Sedinta pe care o estimasem la o ora s-a lungit la aproape doua. Timpul a trecut ca o clipa. Am crezut ca s-a intamplat ceva cu ceasul. Nu imi venea sa cred ca a durat atat. Restul zilei am fost somnoroasa dar cu o stare de bine pe care nu tin minte sa o mai fi avut. Imi amintea de zilele de vacanta la bunici, fara griji si fara planuri. Cu toate astea am reusi sa rezolv din treburi fara sa simt ca trebaluiesc. Acum daca ma uit in urma as putea bifa o lista destul de lunga. Zilele trecute am reusit sa eliberez gradina de radacinoase si sa le depozitez. Am cules si ceapa verde, marar si patrunjel verde. Mai am de eliberat gradina de fasole zilele astea si cartofii. Sper sa termin cu gradinile saptamana asta ca de cealalta sa ma concentrez pe curatenia in curte. 

La hol am stagnat zilele astea dar se anunta o revenire de maine. Sotul se programeaza in functie de vreme: daca vremea e buna lucreaza afara prin curte sau gradina, daca e urata (ceata, ploaie, nori) lucreaza la hol. Si cum zilele astea a fost cald si frumos, a lucrat pe afara.

La reducerea ritmului lucrez fara sa ma gandesc prea mult. Dimineata imi bau linistita cafeaua si imi fac temele la curs. Nu mai fac liste ci doar imi pun intentia sa fac una, doua sarcini in curte/gradina si  una, doua sarcini in bucatarie si eventual o sarcina suplimentara in casa. Sarcina suplimentara poate fi calcat rufe, curat intr-o camera pe langa ordinea de dimineata sau de reorganizat un dulap. Dupa masa de pranz imi iau o noua pauza de cafea fara cofeina in care citesc sau ascult ceva. Seara e pentru ciocolata calda si filme cu crosetat sau blogareala. Am ajuns la performanta de a nu ma simti vinovata pentru acest timp al meu cu mine. Iar lipsa vinovatiei duce la lipsa panicii ca nu imi ajunge timpul sau ca nu am terminat de facut ceva. Am constatat ca am mai mult spor cu aceste pauze decat fara ele. Si mai am un obicei: duminica ies cu sotul meu in oras. Fie ca stam la o terasa si bem o cafea, fie mergem la o cofetarie si ne alintam cu ceva dulce avem un timp in care sa fim doar noi si sa ne dam o pauza de incarcat bateriile inainte de o noua saptamana. Uneori imi fac si un moft adica imi cumpar o prostioara (o lumanare, o decoratiune, sosete colorate etc) sau fac cumparaturile pentru saptamana urmatoare. Noutatea e tot lipsa vinovatiei ca sunt cheltuieli suplimentare nejustificate si constatarea ca ne face bine aceasta iesire. Abia o astept pe urmatoarea...