Comunitate...

Apreciez in comunitatea in care sunt faptul ca oamenii au inteles ca „impreuna” e mai bine decat „eu sunt mai bun”. Ca a iesi in fata cu „eu stiu mai bine”, „eu fac mai bine”, „eu sunt mai bun”, „fac eu!” nu te face nici mai bun ca ceilalti si nici mai apreciat sau iubit. Uneori chiar obtinem efectul invers si suntem ocoliti, marginalizari, respinsi. 

Psihologic, nevoia de a iesi in evidenta e o trauma din copilarie. Nevoia de a dovedi ca esti mai bun sau ca le stii pe toate vine tot din trauma, asa cum excluderea unei persoane din grup dovedeste teama ta de a nu fi, prin comparatie, mai putin bun decat el. 

Cu cat intelegem mai repede ca fiecare este unic si comunitatea din care facem parte e mai frumoasa cu fiecare persoana care face parte din ea, cu atat mai repede vom putea evolua impreuna sustinadu-ne, sprijinindu-ne si ajutandu-ne reciproc iar viata va fi mai frumoasa. Critica, carcoteala, barfa sau judecata ne trag inapoi si aduc doar necazuri atat in viata noastra cat si in viata celor dragi noua. Pentru ca daca necazurile noastre le ducem cu ajutorul celui de Sus, necazul celui drag, in special al copiilor, il simtim mai puternic pentru ca se adauga sentimentul de neputinta - neputinta de a face mai mult, de a-l ajuta mai mult.....

Apreciez implicarea in evenimentele comunitatii mai mult decat aportul material. Asa cum spuneam si anul trecut, nu cadoul in sine m-a bucurat ci faptul ca atatea persoane s-au pus de acord sa faca ceva impreuna. Faptul ca un eveniment aduna oamenii la un loc, in gand sau in fapta mi se pare extrem de important intr-o comunitate la tara, unde distanta intre doua case locuite se mareste, unde statul pe telefon inlocuieste statul impreuna, unde persoanele iesite la pensie nu isi gasesc locul sau isi pierd rostul odata cu  schimbari din viata lor sau o comunitate in care doar inmormantarile ii mai aduna. Faptul ca putem gasi motive de celebrare si momente in care sa ne bucuram de statul impreuna, de activitati facute impreuna imi bucura sufletul si imi doresc sa se implice din ce in ce mai multa lume. Doar impreuna ne putem face viata mai frumoasa.

Ma intristeaz de fiecare data cand aud de competitie, de reprosuri, de conditionari pentru ca apreciez fiecare persoana pentru ce este si nu pentru ce incearca sa demonstreze. Si respect fiecare persoana pentru ce este. Din pacate unii reusesc sa demonstreze ca sunt mai putin decat vad eu si ca nu isi cunosc propria valoare. Au impresia ca daca ii umilesc pe ceilalti, fie cu ironii, lipsa de respect, incercari de a dovedi ca celalalt e mai prost le creste lor valorea cand de fapt le scade....

Imi place sa cred ca am dreptate atunci cand spun ca am doar oameni frumosi in jurul meu, ca Dumenzeu i-a ales pe cei mai frumosi sufleteste sa faca parte din comunitatea din care fac si eu parte. Si pentru asta multumesc in fiecare zi.

Jurnal saptamanal - 8/52

 O dimineata de duminica cu soare mult.

Chiar daca temperaturile din termometru au coborat pe la -11 gr soarele e destul de vesel. Codul galben de ger din weekendul trecut s-a prelungit pana maine dimineata. Lemnele din stiva scad vazand cu ochii iar pentru doamna Iarna a inceput numaratoarea inversa: au mai ramas doar 5 zile pana la martisor.

Saptamana a inceput cu bine, un telefon de la prima ora a diminetei in care eram intrebata daca ma intereseaza sa ma duc invatatoare acum, pe final de an. Mi-am luat un pic de timp sa analizez ca mai apoi sa accept. Mijlocul saptamanii a fost cu drumuri sa vad scoala, copii, drumul pana acolo si mai apoi parintii. Pot sa zic ca mi-a placut ce am vazut si urmeaza demersurile legale pentru ca odata cu martisorul sa ma intorc la catedra.

In acelasi timp, pe grupul de scris am avut un exercitiu interesant saptamana asta: recunoasterea punctelor forte. Si pentru ca e cam greu sa te uiti la tine si mai usor la ceilalti a fost o provocare frumoasa: fiecare a scris cum isi vede fiecare colega. A curs cu calitati si cuvinte frumoase. Supriza a fost ca la final, doamnele au scris si despre mine. Si a fost coplesitor. 

Am incheiat saptamana cu sarbatorirea celor 16 ani impreuna. A fost o seara linistita in compania unor oameni faini intr-o locatie proaspat descoperita si foarte draguta. Pacat ca personalul nu prea zambeste...

Dar si cu relaxare fortata. Se pare ca stresul ultimilor luni si-a spus cuvantul si tensiunea mea a cam luat-o pe aratura... Sau o fi vreo viroza.... Oricum am lenevit doua zile in pat cu un serial pe Netflix. 

Saptamana viitoare vremea se anunta a fi cam asa:

E vacanta scolara si imi doresc sa imi pun cam toate treburile pe directie. Sper sa ma ajute Doamne Doamne si sa imi revin ca sa pot bifa cam tot ce am pus pe liste.

Voi ce planuri aveti pentru ultima spatamana din februarie?

Jurnal saptamanal -7/52

O dimineata cu ger si zapada. 

Bine ca vantul s-a mai potolit si pot admira dansul fulgilor in aer. Nu e suficienta zapada ca sunetele sa se auda infundat dar e suficienta ca sa vad alb in jur.

 A fost o saptamana cu provocari. Pe de o parte gripa care se joaca cu noi si cand crezi ca ai scapat de ea, e ca un copil mic, care scoate capul si face „bau” de pe unde te astepti mai putin....

Pe de alta parte, marti in timpul unei intalniri online mi s-a inchis laptopul si inchis a ramas in ciuda tuturor eforturilor. Am facut o a doua intalnire de pe tableta dar nu am gasit toate butoanele si nu am inregistrat. Asa ca a fost nevoie de o noua achizitie in timp ce unele proiecte au fost puse pe pauza pana cand ajunge laptopul nou. Saptamana a continuat cu drumuri in oras, cu telefoane si treburile prin casa aduse la zi. Ziua de sambata a venit cu vant, ger si fulguiala. Doamna Iarna a zis ca e timpul sa ne bucuram de prezenta ei asa ca si-a intins mantia alba sclipitoare.

Saptamana asta bifez ca premiera mersul la cosmetica. Pentru o prima experienta a fost relaxant asa ca voi mai mai merge. Am primit si recomandari pentru rutina zilnica.

As bifa si 2 carti de dezvoltare personala citite plus 3 romane de relaxare pe langa lucru la fular.

Marea bucurie a fost inceperea cursului de scris. Suntem 13 doamne dornice de autodescoperire prin scrierea propriei povesti. Imi place entuziasmul si curiozitatea de pe grup. 

La fel cum ma bucur de faptul ca grupul de whatsapp, unde lucrez gratuit si care face un an acusica, creste usor si frumos. Atmosfera este de prietenie, crestere si sustinere reciproca. Nu lipsesc glumele si pozele dragute, care ne fac zilele mai frumoase.

Ma bucur si de faptul ca s-a terminat si vacanta la facultate si de maine inapoi la cursuri. Am cateva interesante semestrul acesta plus unul de informatica.

Saptamana viitoare vremea va arata cam asa:

dunga rosie indica un cod galben de ger pana miercuri

Asa ca voi sta mai mult ptin casa si probabil voi citi si voi termina fularul inceput:

In acelasi timp o sa pregatesc si o sa postez materialele pentru o noua editie (a treia) a cursului despre iertare de data aceasta sub numele „Iertarea - calea spre linistea sufletului tau”. Este o calatorie de 21 de zile ce va incepe odata cu postul pastelui, o calatorie online cu si despre iertare, o calatorie despre intelegerea iertarii din mai multe perspective.
In acelasi timp o sa pregatesc materialele despre calatoria spre Inviere, o provocare pentru grupul de FB pe toata perioada postului mare. 

Mi-ar place sa stiu parerea voastra despre aceste provocari...

Si pentru ca imi place sa imi amintesc ce faceam in anii precedenti in aceeasi perioada, va invit la o calatorie in timp daca aveti rabdare: 2024 , 2023 , 2022 , 2021 , 2019 , 2018 , 2017 , 2016 , 2014 , 2013 , 2012 , 2011 , 2010

Amintiri din scoala

 Am facut gimnaziul la o scoala de cartier.
As zice o scoala mai din coada clasamentului de la acea vreme. Acum e cu program de arta. Nu stiu cum e acum, dar pe vremea aceea se facea o ierarhizare a elevilor in functie de notele obtinute. Daca pana in clasa a 4-a am fost cu coronita, la gimnaziu am fost cu mentiune. Aveam colegi mai buni ca mine. In clasa a 5-a ne-a venit un coleg nou care facuse scoala primara la tara. Era un coleg tare simpatic. Era cel mai bun la mate. Ii spuneam Patratel din cauza asta. Tin minte ca scria foarte urat. Niciodata nu puteam copia de la el ca nu intelegeam nimic. Daca nu stiam o rezolvare trebuia sa mi-o explice. Apoi in clasa a 6-a a venit un alt coleg bun, de la o scoala de la periferia orasului. Nu era nici comuna limitrofa dar nici un cartier propriu-zis a orasului pe atunci. Mai tarziu a devenit cartier. Din pacate tatal lui si tatal meu erau colegi de servici si am simtit ca a venit la noi in clasa intr-un soi de competitie „hai sa vedem al cui copil e mai bun”. Nu m-a afecta prea mult pentru ca bunicul ma invatase ca sunt unica iar asta ma facea sa fiu generoasa cu cei din jur. Suflam la lectii cand aveam o pozitie buna prin banci, faceam si exercitiile de la „celalat numar” pe la lucrarile de control, dictam pe la teze, iar in pauze dadeam temele la copiat. Asta ma facea destul de populara printre colegi. Stiam ca dintre fete sunt cea mai buna la mate. Si asta fara pregatire. Ca si la gramatica. Cu literatura stateam mai prost nu pentru ca nu citeam destul ci pentru ca la memorat comentarii eram varza. La celalate obiecte invatam sporadic in functie de lucrari sau ascultari. Dar tot mentiune luam. Imi placea in schimb chimia si biologia. In clasa a 7-a a trebuit sa aleg la ce obiecte ma duc la olimpiada pentru ca chimia si biologia erau in aceeasi zi. Am ales biologia spre supararea doamnei de chimie. Si matematica. La ambele am ajuns la faza pe oras iar la mate am luat mentiune. Cei doi baieti mai buni la mate ca mine din clasa au avut o zi proasta si eu am avut nota cea mai mare. Colegul cu competitia in schimb era imediat dupa mine. Imi parea rau pentru el ca va fi certat acasa dar eram bucuroasa pentru media mea. Ca de obicei nu prea imi venea sa cred pentru ca nu corespundea „ierarhiei” cu care eram invatata. Abia cand am inceput clasa a 8-a am aflat ca cei cu mentiune au primit o tabara in care nu am mers pentru ca nu ma lasasera ai meu ca eram fata, dar a mers colegul cu competitia in locul meu. Atunci m-am gandit ca a fost o compensare pentru el. Imi si imaginam cat si cum s-a laudat tatal lui cu „succesul” copilului. Nu ma gandeam ca la intalnirea de 30 de ani de la terminarea liceului o sa mi se aminteasca de acea intamplare... 

Am intrat la liceu la aceeasi sectie cu aceeasi nota cu colegul. Asta fiind o alta poveste care m-a marcat pe termen lung dar nu era vina colegului. Apoi am fost in aceeasi clasa de 36 de elevi. Eram doar 6 de la scoala noastra din care 5 eram din fosta noastra clasa. Colegul de la cealalta clasa parea ca s-a integrat mult mai bine decat noi. El si colegul cu competitia. Am fost destul de prinsa in propriile drame de adolescenta cat sa nu fiu atenta la multe aspecte. Cu vreo 2 ani inainte de revederea de 30 de ani a avut loc o intalnire ad-hoc cu mai multi colegi aflati in oras in acelasi timp. Viata m-a tabacit destul de bine incat sa pot intra in pozitia de observator si sa nu ma mai simt deranjata de arogante si ipocrizie. Ce m-a mirat a fost acel coleg de la cealata clasa de la gimnaziu care mi-a zis ca spre deosebire de ceilalti care am fost la acea scoala, doar ei doi au fost in tabara de mate din clasa a 7-a. Mi s-a parut bizare explicatia si mult timp m-am gandit cat m-a afectat pe mine acea intamplare si daca revenirea ei in actualitate inseamna ca exista o neiertare din partea mea dincolo de modul ingust de a privi lucrurile chiar si dupa treizeci si ceva de ani, de senzatia ca unii colegi si-au pastrat rolurile din liceu de parca timpul s-a oprit pentru ei si dincolo de modul in care dupa atata timp se pot pune etichete pe baza unei singure propozitii. Scriind si cautand in amintiri imi dau seama ca nu exista amintirea momentului cand mi s-a spus de tabara sau cand mi s-a spus ca nu pot merge. Doar momentul examenului de olimpiada foarte clar si mai apoi franturi de conversatii prin clasa a 8-a si mai ales eschivarile mamei cand am intrebat de tabara. Interesant este ca intr-o alta cearta cu ai mei, la final de clasa a 9-a tot pentru o tabara, la replica „esti mare de acum si exista riscuri daca mergi in tabara” imi amintesc ca am raspuns ceva de genul „pana acum eram prea mica iar acum sunt prea mare?”. Nu imi amintesc sa mai fi vrut sa merg in vreo alta tabara in gimnaziu deci exista posibilitatea sa fi blocat acea amintire cu mersul in tabara pentru ca a fost destul de dureroasa. Iar revenirea ei in discutie sa fi fost pentru a fi vindecata. Si mai interesant e ca a revenit in mintea mea acum, la inceputul cursului cu si despre scris propria poveste....

Si inca nu am inceput sa scriem.....
Sunt foarte curioasa ce va mai iesi la suprafata.....

Jurnal saptamanal - 6/52

 Ce repede trece timpul...

Mai ieri abia deschisesem jurnalul saptamanal si deja sunt la a 6-a fila.

Saptamana asta a fost cu stat in casa si lansare curs. A fost rece, temperaturi aproape de zero peste zi si si sub zero noaptea. O singura zi ne-am mobilizat si am mai asezat ceva prin spatiu unde vom deschide magazinul. Incep sa simt nerabdarea deschiderii doar ca saptamana viitoare va fi mai rece si cum nu avem un sistem de incalzire acolo probabil vom petrece putin timp pe acolo. 

Astazi e chiar cu relax. Imi doresc o mica plimbare in oras si cam atat. 

A fost o saptamana destul de provocatoare, cu gripa (atat eu cat si sotul) cu intalniri faine in online, cu citit, cu scris si cu bucuria notelor de la examene care au inceput sa apara. 

Saptamana viitoare vremea ne cam tine pe langa semineu. Mi-am facut provizii sa pot face dulciuri usoare, carti am de citit atat de dezvoltare personala cat si si beletristica, fularul de pe andrele mai are putin si e gata si am si un sal inceput anul trecut ce trebuie terminat. In plus am o programare la cosmetica si una la pilates. Ambele sunt premiere asa ca sunt de notat in jurnal. Pe total e un pic de program relaxant de iarna.

Si daca la final de luna se incalzeste sa pot iesi in gradina, e numai buna o saptamana de odihna fie ea si activa.

Februarie - intentii si directii

 

Se pare ca februarie va fi prima luna de iarna. Si pentru ca incep cu o vacanta de la facultate, voi incerca sa ma odihnesc. O odihna activa desigur pentru ca am doua programe de dezvoltare personala ce vor incepe luna asta. Unul din ele este amanat din ianuarie pentru ca fiind si sesiune, am simtit ca nu ma pot implica suficient. Al doilea este la a doua editie si e cu lucru cu hartia si creionul. E un curs cu multe constientizari care aduc liniste si pasi spre un viitor cu bucurie. La prima editie am fost surpinsa de schimbarile aparute la cursante.

Tot luna asta vreau sa citesc, mai mult si mai divers. Am descoperit un autor interesant cu povesti frumoase de relaxare, in plus mai am ceva volume de dezvoltare personala incepute ce se cer duse pana la capat. As vrea sa pot aborda si lecturile recomandate de la facultate pentru al doilea semestru pentru ca odata cu primavara timpul de citit se va scurta. In plus am vazut pe Netflix ca luna asta se va lansa un nou sezon la „Dulcile Magnolii” asa ca voi avea suficiente materiale pentru un februarie relaxant.
Daca vremea imi permite as vrea totusi sa montam solarul chiar daca e o activitate usor intarziata. Va fi anul „de proba” in care voi experimenta urmand ca la toamna sa fac lucrurile la timp.
Si tot in februarie am de amenajat un spatiu. Depind de temperaturile de afara deoarece spatiul nu este incalzit asa ca tot in functie de vreme ma voi organiza....

Un februarie roz va doresc!
Puneti-va lentilele prin care sa vedeti viata in roz si haideti sa pornim in calatorie!

Jurnal saptamanal - 5/52

Dupa o saptamana calda, ca de aprilie, astazi ne-am trezit cu miros de zapada, cu fulgi razleti si cu ger. Un ger binevenit intr-o perioada cu viroze respiratorii si nu numai. 

Saptamana ce tocmai se incheie a fost o saptamana foarte aglomerata. Pe de o parte a fost ultima saptamana de sesiune in care am avut 5 examene. Pe de alta parte, din cauza vremii sau a vremurilor, cativa batrani din comunitatea noastra au ales odihna vesnica. Apoi, vineri am fost si pe meleagurile de bastina ale sotului meu tot pentru o despartire de acest fel. Cel mai afectat de toata acesta poveste a fost chiar sotul meu care a somatizat toate emotile generate de aceste evenimente iar rezultatul a fost un final de saptamana cu odihna fortata in pat dupa o vizita la o ora mica la un centru de permanenta. 

In schimb ma bucur ca am reusit sa ma bucur de notele mari de la examene si sa imi ofer astazi o zi de reorganizare pentru a incepe saptamana cu o zi relax mental.

Un alt motiv de bucurie a fost o donatie pentru biserica care ne-a trimis la un atelier de croitorie la Tg Neamt. Ma bucura nu donatia in sine ci faptul ca oamenii aleg sa se implice in aceasta frumoasa comunitate, fiecare in modul sau, pentru ca fiecare gand sau gest de implicare contribuie la legarea si dezvoltarea comunitatii facand-o mai speciala.

Asa cum va spuneam in postarile trecute, incepand cu ziua de 8 februarie voi incepe un nou program. Un program de suflet cu si despre scris. Daca va intereseaza si intrati in program, pe durata unor multe saptamani va voi provoca sa va scrieti povestea vietii voastre cu ajutorul unor teme si a unor intrebari, astfel incat sa puteti elibera emotiile captive, sa schimbati perspectiva din care priviti aceste povesti si eventual sa iertati si sa vindecati aceste rani emotionale. Un alt beneficiu al acestui demers este identificarea acelor trasaturi care v-au ajutat sa depasiti, sa mergeti mai departe, sa fiti ceea ce sunteti azi. 

Intreagul demers se va desfasura intr-un grup de whatsapp privat unde voi posta aceste teme saptamanal si voi asigura suportul pe tot parcursul programului. Din experienta stiu ca in aceste programe se pot lega prietenii de durata iar grupul va fi de sprijin si sustinere reciproca. In plus vor fi si intalniri lunare live-online unde vom discuta orice nelamurire va aparea precum si inregistrarea parcursului. Bonus va fi sprijinul pentru a va publica materialul rezultat fie intr-un exemplar sau un tiraj mic pe care sa il pastrati, fie un tiraj mai mare pentru a fi vandut.

Lasati un mesaj aici daca va intereseaza și folositi cuvantul „personal” daca nu vreti ca mesajul sa fie publicat ca comentariu la postare.

Saptamana ce incepe de maine e cu temperaturi mici, cu vreme de iarna, o vreme ce ma imbie la lectura, la lucru de mana si la creatie.