"ploua infernal, si noi ne iubeam......" vocea Paulei Seling se aude duios in camera in timp ce gandurile mele..... zburda printre ....vise. Dar mai ales un vis in care melodia se auzea in surdina.Un vis in care intunericul din camera era indulcit de lumina unei lumanari, aroma uleiului de masaj cu levantica si ambra persista in aer si o voce calda, usor nazala sopteste versurile cantecului punctand unele cuvinte cu un "asculta" soptit. Un vis frumos ce s-a mai repetat de cateva ori. Un vis in care patul era prea mic. Un vis in care cineva ma striga pe nume: Ioana..... Un vis in care niste ochi albastri blanzi si calzi la lumina lumanarii pareau reci si de gheata in lumina diminetei. Uneori mi se pare ca aud vocea aceea .... pe strada, la radio..... si imi doresc sa visez din nou. Alteori mi se pare ca vad acel albastru rece la lumina zilei ce se imblanzeste sub privirea mea calda.... dar de cele mai multe ori adorm sperand ca voi visa din nou.... dar visul se lasa asteptat si dimineata ma gaseste cu un dor in piept.....
"nu-i nimic imi spuneai, Lorelai...."
