Pentru astazi (data/hora):
13 martie 2016; ora 8:15
Afara:
Ploua marunt. E umed si noroi. Ceapa a inceput sa traseze randuri in straturi iar firele de usturoi (din samanta) sunt "periuta". Gazonul sclipeste vesel iar florile de primavara cresc vazand cu ochii. Tare le place ploaia asta marunta si rece de primavara...
Mă gândesc:
Ma gandesc la incapacitatea multora de a-i accepta pe ceilalti exact asa cum sunt. Ma gandesc la mastile pe care le purtam in ochii celorlalti. Sau poate ca le-am purtat odata si ceilalti nu mai pot trece de imaginea care si-au facut-o candva despre noi. Aud des de cativa ani incoace replici de genul "nu mai esti cea care te stiam", "ce te-ai schimbat in ultimul timp", "ce diferenta este intre ce ai fost si ce ai devenit". Cand aud asta de la oameni care m-au intalnit de cateva ori in viata mi se pare normal pentru ca diferenta dintre stilul de viata pe care il aveam acum 10 ani si cel de acum e mare. Dar cand aud de la oameni cu care ma vad/vorbesc destul de des, care se presupune ca sunt prieteni ma ca oboseste. Pentru ca nu consider ca m-am schimbat ci doar am schimbat modul de viata. Toti o facem la un moment dat, toti simtim ca modul in care traim sau ne desfasuram activitatea zilnica nu ni se mai potriveste, nu ne mai face sa ne simtim impliniti, nu ajungem in starea de liniste/confort pe care am dorit-o. Si atunci facem schimbari. Unii fac schimbari mai subtile altii mai radicale. Eu fac parte din categoria celor care fac schimbarile radicale ca sa inteleg ce e nevoie si ajustez mai apoi. Cu toate ca a schimba o casa in oras cu 240 mp de curte cu o casa la tara cu 2.400mp nu e chiar atat de radical. Faptul ca acea curte din oras o vedeam doar pe intuneric (plecam dimineata devreme la munca si ma intorceam seara tarziu), ca gazonul il tundea tata si il vedeam numai duminica cand nu eram prea obosita sau ca cele 2 randuri de flori de langa alee le ingrijea mama iar eu habar nu aveam ce flori am in curte (cand m-am hotarat sa ma uit am constatat ca niciuna nu era din categoria "imi place") nu cred ca era chiar un statut de invidiat. Acum stiu exact ce plante am si imbunetatesc aspectul curtii an de an. Si nu doar ca stiu dar ma si bucur de fiecare frunza care rasare, de fiecare inflorire iar in gradina imi cunosc plantele de la samanata pana la recoltare. Diferenta mare e faptul ca am schimbat biroul de la munca unde stateam 10-14 ore pe zi cu nasul in cifre (oferte, devize de lucrare, comenzi, situatii si mai ales credite/cec-uri/plati) cu animalele carora le acord maxim 2 ore pe zi. Cum aud frecvent, am ajuns "la coada vacii". Pentru mine, nimic nu se compara cu satisfactia pe care o am atunci cand vine pe lume un nou puiut si cand il vad cum creste de la o saptamana la alta...
Sunt recunoscătoare pentru:
Tot ce ne da Dumnezeu: liniste, implinire, munca....
Din bucătărie:
Cafea calda si mucenici cu miere si nuca, in frigider am bors cu fasole si urzici dar in bucatarie miroase a cas proaspat de vaca pus la scurs.
Cu ce sunt imbracata:
pantalon gri de tricot, un tricou cu maneci largi si o vesta tricotata lunga si cu guler rulat
Citesc:
Am descarcat de pe net carti scrise de Amanda Quick si in zilele de sarbatoare (implicit duminica) citesc de pe tableta cate una. Sunt usurele si merg bine cu oboseala fizica si febra musculara care isi face simtita prezenta aproape zilnic...
Ceea ce astept (sper):
Nu stiu. iau fiecare zi asa cum vine, cu intamplarile ei...
Ce mai mesteresc:
Sunt pe ultima suta de metri la sarafan si deja planific urmatorul proiect...
Ascult:
Vrabiile ciripind la streasina...
În casa:
E cald si putina dezordine pentru ca aseara am terminat tarziu ce imi propusesem si nu le-am mai strans. Dar se rezolva in urmatoare jumamate de ora...
Unul dintre lucrurile mele preferate:
Sa privesc iedutii cum se joaca. Celui alb ii cresc cornitele si le testeaza pe catelusa pitica din curte. iar ea se intoarce cu pieptul sus de fiecare data cand o rastoarna...
Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Daca nu mai ploua voi continua curatenia prin curti (pe langa a mea mai ingrijesc cateva a caror proprietari locuiesc in oras) iar daca ploua voi continua curatenia de primavara printre haine (sortat, aruncat, inlocuit)
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
 |
| gradinuta din fata, cu ceapa pusa in toamna si randurile de mazare |
Corina, te felicit pentru curajul de a schimba, dar poti trai din ce faci acum? Ca asta e marea intrebare a fiecaruia dintre noi, cei care si maine am lasa serviciul la oras ca sa muncim acasa.
RăspundețiȘtergereCristina, venitul pe gospodarie este inca sporadic. Si ne bazam pe el pentru imbunatatiri, reparatii. Facturile inca le achitam din salariul sotului. Aspectul se va schimba din iarna viitoare cand vor fata vacile si laptele va asigura un venit constant. Asta a fost principiul achizitiei a doua vaci. Chiar daca a fost un efort destul de mare. Dar asta depinde si de zona. La noi in Moldova e cam greu cu piata de desfacere. E pretentioasa si ieftina. Spre sud sau vest exista piata si e mai usor. Greu in schimbarea asta e modul in care prioritizezi finantele. Dureaza un an, doi pana te adaptezi noului mod de viata. Tot ai tendinta sa faci cumparaturi pana constati ca hainele zac in dulapuri si ai alte nevoi (comoditatea si nu aspectul). Apoi dureaza sa te obisnuiesti sa gatesti din ce ai (productie proprie sau depozitare) si nu sa achizitionezi dupa meniu....
RăspundețiȘtergereDar ca in orice, daca iti place gasesti resurse\solutii dar daca e din calcul\necesitate o sa apa nemultumirea...
Mie imi place schimbarea care ai facut-o; si eu am facut schimbari in viata mea, unele radicale.. Trebuie, pentru ca trebuie sa cautam si sa gasim ceea ce ne face fericiti. Eu sper ca drumul ales de tine te va face fericita si implinita. Te pup cu drag!
RăspundețiȘtergerefelicitari pentru tot ceea ce faci zilnic acolo in minunata voastra gospodarie!
RăspundețiȘtergerede cand sunt zi de zi acasa, simt si inteleg la fel gandurile tale... acum simt si eu totul, de la pamantul sapat proaspat, pana la plantele care cresc din semintele puse de noi...la tara simti cu adevarat viata! eu nu am si animalute cum ai tu, asa ca ma gandesc cum reusesti sa faci fata la atat de multe... eu am mai putine de facut si tot sunt multe!!!
cu drag, iti doresc multa sanatate si spor in activitatile propuse !
Evelyn, ma simt vie in primul rand, ancorata in viata si ma bucur de tot ce e in jurul meu dar viata ne ofera mereu provocari.. iar mie imi plac provocarile in special cele in care imi testeza limitele asa ca in curand o sa povestesc despre una "proaspata" :)
RăspundețiȘtergere