In viata cel mai mult imi doresc liniste. O binecuvantata monotonie a zilelor care curg una dupa alta fara furtuni de nici un fel... Dar pana acum am avut parte doar de momente de acalmie. Cand credeam ca in sfarsit am ajuns la un stadiu de "asezare", de confort psihic si sufletesc aparea cate o intamplare ca o tornada care sa imi dea viata peste cap. De cele mai multe ori "tornadele" veneau din exteriorul micului meu univers si intorcea totul cu fundul in jos. De fiecare data incercam (cu stradanii) sa vad partea plina a paharului. Cu o logica a intamplarilor capatata in ani de experienta imi spuneam ca "tot raul e spre bine" si ca mai devreme sau mai tarziu o sa vad si partea buna a intamplarii. Si rare au fost momentele cand sa nu apara si acea "parte buna". Doar ca perioada de zbucium, de munca intensa si de reorganizare a micului meu univers a fost mereu grea, cu dinti stransi cu incurajari verbale atat pentru baieti cat si cu mine in oglinda, in gand.....
Si de fiecare data am avut motive pentru care sa multumesc in ciuda greutatilor, a efortului concentrat pe mersul mai departe, a "pasului inainte"... Si privind in urma, constat cu surprindere ca fiecare "sut in fund" de la viata a fost un mare "pas inainte".....
daca ai aceasta intelepciune si puterea de a o pune in practica, esti o forta.
RăspundețiȘtergereteoretic da, practic mai am scapari.... sau imi repet asta pana imi intra in cap. oricum ma ajuta sa merg inainte, sa descopar partea plina a paharului ca sa ma pot motiva la urmatorul "sut"
RăspundețiȘtergere